Auto vechi vs nou

Pentru o abordare fiscala corecta a regimului de taxare aplicabil achizitiei intracomunitare a unui mijloc de transport auto, trebuie sa incepem prin a delimita corect un mijloc de transport auto nou de un mijloc de transport auto vechi. Delimitarea se face in functie de conditiile stabilite prin art. 1251 „Semnificatia unor termeni si expresii“ alin. (3) lit. b) din Codul fiscal. Astfel, pentru a fi considerat nou, un mijloc de transport auto trebuie sa indeplineasca una din urmatoarele doua conditii alternative: 1. sa nu fi fost livrat cu mai mult de 6 luni de la data intrarii in functiune; 2. sa nu fi efectuat deplasari care depasesc 6.000 km. Aceste conditii au fost de asemenea preluate ca atare din Directiva nr. 112 a Comunitatii Europene, art. 2 pct. 1 si 2 lit. b). In situatia in care un mijloc de transport nu indeplineste una din cele doua conditii, este considerat vechi, deci second-hand. Prin Directiva nr. 112 a Comunitatii Europene, regimul special pentru mijloacele de transport auto second-hand este considerat un regim tranzitoriu aplicabil de catre comercianti persoane impozabile, regim reglementat prin art. 327 pct. 1. La pct. 3 al art. 327, „vehiculele terestre sunt considerate ,mijloace de transport second-hand daca sunt bunuri second-hand care nu indeplinesc conditiile necesare pentru a fi considerate mijloace de transport noi“. Prin Directiva nr. 112 a Comunitatii Europene, art. 4 lit. b) se face precizarea ca nu sunt supuse TVA operatiunile de achizitie intracomunitara de mijloace de transport second-hand in situatia in care vanzatorul este un comerciant persoana impozabila care actioneaza ca atare si TVA a fost aplicata mijloacelor de transport in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul acestora.