prima luna:
aprovizionare
301=401 5000
consum
601=301 5000
productie (100%)
345= 711 5000
vanzare
411=701 3000 ( 50% din stoc de prod.finite)
descarcare
711=345 2500 ( 50% din stoc de prod.finite)
---------------------------
inchidere
121-601 5000
% -121 5500
701 3000
711 2500
-------------
profit 500
__________________________
luna a 2-a
vanzare
411-701 3000 ( 50% din stoc de prod.finite)
descarcare
711-345 2500 ( 50% din stoc de prod.finite)
inchidere
121-711 2500
701-121 3000
-------------------
profit 500+500
joi, 2 decembrie 2010
miercuri, 1 decembrie 2010
Semifabricate vs productia in curs de executie
Semifabricatele-produse a caror proces tehnologic a fost finalizat intr-o sectie sau faza de productie si care trec in continuare pentru prelucrare in alta sectie sau faza de productie sau se livreaza tertilor ca atare.
nota: la livrarea semifabricatelor tertilor pentru definitivarea fazelor de fabricatie, pentru societatea producatoare(ce livreaza) poat fi categorisite ca "produse finite"
Produse finite-bunuri care au parcurs toate fazele procesului tehnologic si intrunesc conditiile de calitate,apte de a fi consumate si folosite ca atare si sunt predate pe baza de acte de magazie sau sunt livrate direct tertilor(comercianti).
Produse reziduale-rebuturile,materiale recuperabile din procesele de fabricatie,deseuri,recuperari din dezmembrari de active imobilizate sau din inlocuiri de parti(piese,materiale,etc) uzate fizic sau moral.
Productia in curs de executie este reprezentata de:
-produse ce nu au parcurs toate fazele procesului tehnologic si nu sunt apte de a fi livrate ca atare sub forma de semifabricate,ocupand o pozitie intermediara intre materii prime si semifabricate sau semifabricate si produse finite.(exemplu:intreruperea accidentala,temporara a fluxului de productie ca urmare a unor evenimente neprevazute)
acestea mai pot fi :
a)produse nesupuse receptiei tehnice de calitate;
b)lucrarile,serviciile si studiile in curs de executie.
Productia in curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la sfarsitul perioadei(ex.la 31.12.N) folosind metode tehnice de evaluarea gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice.Productia in curs de executie se evalueaza intotdeauna la cost de productie.
_______________________________
nota: la livrarea semifabricatelor tertilor pentru definitivarea fazelor de fabricatie, pentru societatea producatoare(ce livreaza) poat fi categorisite ca "produse finite"
Produse finite-bunuri care au parcurs toate fazele procesului tehnologic si intrunesc conditiile de calitate,apte de a fi consumate si folosite ca atare si sunt predate pe baza de acte de magazie sau sunt livrate direct tertilor(comercianti).
Produse reziduale-rebuturile,materiale recuperabile din procesele de fabricatie,deseuri,recuperari din dezmembrari de active imobilizate sau din inlocuiri de parti(piese,materiale,etc) uzate fizic sau moral.
Productia in curs de executie este reprezentata de:
-produse ce nu au parcurs toate fazele procesului tehnologic si nu sunt apte de a fi livrate ca atare sub forma de semifabricate,ocupand o pozitie intermediara intre materii prime si semifabricate sau semifabricate si produse finite.(exemplu:intreruperea accidentala,temporara a fluxului de productie ca urmare a unor evenimente neprevazute)
acestea mai pot fi :
a)produse nesupuse receptiei tehnice de calitate;
b)lucrarile,serviciile si studiile in curs de executie.
Productia in curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la sfarsitul perioadei(ex.la 31.12.N) folosind metode tehnice de evaluarea gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice.Productia in curs de executie se evalueaza intotdeauna la cost de productie.
_______________________________
Exemplu :
-contabilitatea productiei in curs de executie.
Societatea X are la inceputul perioadei,01.01.N,un stoc de produse finite de 200 buc inregistrate la cost complet de productie de 10 lei/buc.
In cursul anului s-au fabricat 500 buc pentru care s-au efectuat urmatoarele cheltuieli:
In cursul anului s-au fabricat 500 buc pentru care s-au efectuat urmatoarele cheltuieli:
-materii prime 3.000 lei
-materiale auxiliare(nu intra in substanta produsului finit dar sunt strict necesare fabricatiei) 1.500 lei
-energie electrica consumat specific 400 lei plus TVA,achitata cu numerar.
_______________________________
Se livreaza clientului Y 600 buc la pret de vanzare de 15 lei/buc plus TVA,creanta incasandu-se prin contul bancar.
Scaderea din gestiune a produselor finite se face folosindu-se metoda FIFO (primul intrat -primul iesit)
Nota:societatea X utilizeaza ca evidenta a stocurilor metoda inventarului permanent.
Nota: produsele obtinute in cursul periadei se inregistreaza pe baza bonurilor de predare-transfer-restituire la costul de productie.
Intrare materii prime:
301 - 401= 3.000
4426-401= 720
Intrare de materiale auxiliare:
3021 -401=1.500
4426-401= 360
trecerea in productie(bon de consum)
601- 301 = 3.000
6021-3021=1.500
(pentru simplificare- manopera este data de colaboratori)
621- 5311= 600
Cheltuieli cu energia electrica
605 - 5311= 400
4426-5311=76
obtinere de produse finite la cost de productie efectiv:
-cost de productie total: 3.000+1.500+600+400=5.500 lei
-cost unitar : 5.500/500buc = 11 lei/buc
iesirea din sectia de fabricatie si trecerea produselor finite la magazie
(nota de transfer)
345- 711= 5.500 cantitate:500 buc la 11 lei/buc
contul 345 are sold initial de 2.000 lei ;200 buc la 10 lei/buc
Sold ct.345 = 2.000+5.500=7.500lei
(nota: a nu se confunda contul 711 cu un cont de venituri,apare aici pentru a "echilibra" conturile
Sold ct.345 = 2.000+5.500=7.500lei
(nota: a nu se confunda contul 711 cu un cont de venituri,apare aici pentru a "echilibra" conturile
de cheltuieli folosite,contul de venituri apare numai la vanzare !)
livarea produselor finitela client
600 buc * 15 lei/buc = 9.000 lei
411-701= 9.000
411-4427 = 2.160
scoaterea din evidenta a produselor finite:
-stoc initial 200 * 10 lei = 2.000 lei
-productie 400 * 11 lei = 4.400 lei
711 - 345 = 6.400
incasarea c/v produselor vandute
5121-411= 11.160
sold cont 345 = 7.500 - 6.400 = 1.100 lei
achitarea furnizorului de materii prime si auxiliare
401-5311=5.580
Inchidere TVA
4427-4426 = 1.156
4427-4423 = 1.004
impozit pe profit
691- 441 = 416
________________________________________
achitarea furnizorului de materii prime si auxiliare
401-5311=5.580
Inchidere TVA
4427-4426 = 1.156
4427-4423 = 1.004
impozit pe profit
691- 441 = 416
________________________________________
inchiderea conturilor de cheltuieli la sfarsitul perioadei:
121 - % = 6.816
601=3.000
6012=1.500
605= 400
621 = 600
691=416
711=900
691=416
711=900
inchidere contul de venituri
701-121=9.000
____________________________
Profit net = 2.184
ATENTIE:
Profit net = 2.184
ATENTIE:
Inchiderea la sfarsitul perioadei,la 31.12.N, la contul 711 "Venituri" aferente costului producţiei în curs de execuţie: RD- RC = 6.400-5.500 = 900,prezinta sold debitor si se INCHIDE precum
conturile de cheltuieli!.Soldul se include in Bilant !
_______________________
la Bilant 31.12.N
Contul de profit si pierdere-form20
1.Cifra de afaceri neta = 9.000
Productia vanduta = 9.000
..........
2.Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie (ct.711+712)
Sold debitor = 900
.......
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL = 8.100
Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile = 4.500
.....
Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă)= 400
......
Cheltuieli privind prestaţiile externe = 600
........
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL = 5.500
.........
Profit brut = 2.600
Impozitul pe profit (ct.691)= 416
Profit net =2.184
A se vedea si postarea :
http://kyronisme.blogspot.com/2009/10/povestea-lui-711-variatia-stocurilor.html
la Bilant 31.12.N
Contul de profit si pierdere-form20
1.Cifra de afaceri neta = 9.000
Productia vanduta = 9.000
..........
2.Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie (ct.711+712)
Sold debitor = 900
.......
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL = 8.100
Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile = 4.500
.....
Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă)= 400
......
Cheltuieli privind prestaţiile externe = 600
........
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL = 5.500
.........
Profit brut = 2.600
Impozitul pe profit (ct.691)= 416
Profit net =2.184
A se vedea si postarea :
http://kyronisme.blogspot.com/2009/10/povestea-lui-711-variatia-stocurilor.html
Activele imobilizate
Activele imobilizate sunt bunuri detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si de asemenea pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade
1. Recunoasterea in contabilitate
Recunoasterea in contabilitate se produce atunci cand este posibila generarea catre intreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului si atunci cand se poate masura, in mod credibil, costul activului.
Imobilizarile corporale reprezinta adesea o parte impotanta din activele intreprinderii, si prin urmare ele sunt relevante in prezentarea pozitiei sale financiare.
Mai mult decizia daca o cheltuiala reprezinta un activsau o cheltuiala de exploatare poate avea un efect semnificativ asupra rezultatelor rapotate de o intreprindere.
Pentru a determina daca un element satisface primul criteriu de recunoastere, o intreprindere trebuie sa stabileasca gradul de certitudine al fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidentei disponibile in momentul recunoasterii initiale.
Existenta unei certitudini sufieciente ca beneficii economice viitoare vor fi generate catre intreprindere necesita ca aceasta sa primeasca avntajele aferente activului respective si sa suporte riscurile aferente. Inainte ca aceasta situatie sa apara, tranzactia pentru achizitionarea activului poate fi, de obicei anulata fara penalizari semnificative caz in care activul nu este recunoscut.
Al doilea criteriu de recunoastere este, de obicei satisfacut intrucat tranzactia de schimb evidentiind cumpararea activului identifica astfel costul acestuia. In cazul unui activ imobilizat construit de intreprindere o masurare obiectiva a costului poate fi facuta prin intermediul tranzactiilor cu tertii pentru achizitionarea de materiale, forta de munca si alte intrari utilizate in procesul de constructie.
Pentru a se identifica ce constituie un element individual din cadrul imobilizarilor corporale, se cere un rationament pentru aplicarea criteriilor de definire a circumstantelor sau a tipurilor specifice de intreprindere. Poate fi indicat sa se grupeze elementele individuale, nesemnificative, cum ar fi: matritele, uneltele si vopselele, si apoi sa se aplice criteriile respective valorii totale a acestor elemente.
Piesele de schimb si echipamentul de service de interes major sunt de obicei
inregistrate ca stocuri si sunt recunoscute ca si cheltuieli, pe masura ce sunt consumate. Piesele de schimb si echipamentele de interes major se pot considera in categoria imobilizarilor corporale, atunci cand intreprinderea se asteapta a le folosi pentru mai multe perioade. Similar daca piesele de schimb si echipamentele de service pot fi cunoscute doar in legatura cu un activ imobilizat si utilizarea acestora se asteapta sa fie neregulata, ele sunt inregistrate in contabilitate ca imobilizari corporale si sunt amortizate pe o perioada ce nu depaseste durata de viata utila a respectivului imobilizat.
In unele cazuri este recomandata alocarea cheltuielilor totale privind activul asupra partilor sale componente si contabilizarea fiecarei componente in mod separat.
Acesta este cazul in care activele componente au durate de viata utile diferite sau aduc beneficii intreprinderii necesitand deci utilizarea unor rate si metode de amortizare diferite.
Imobilizarile corporale pot fi achizitionate cu scopul asigurarii gradului de siguranta sau de protectie a mediului. Achizitionarea unor astfel de imobilizari corporale, doar daca nu cresc in mod direct poate fi necesara pentru ca intreprinderea sa obtina beneficii viitoare ale unui activ imoblizat, beneficii viitoare din celelalte active ale sale.
In aceste situatii, astfel de achizitii de imobilizari, astfel de achizitii de imobilizari corporale indeplinesc criteriile de recunoastere ca active, pentru ca permit beneficiilor economice viitoare din celelalte active ale sale. In aceste situatii, astfel de achizitii de imobilizari corporale indeplinesc criteriile de recunoastere ca active, pentru ca permit beneficiilor economice viitoare generate de activele aferente sa fie mai mari decat beneficiul care ar putea derivadaca ele nu ar fi fost achizitionate.
Aceste active sunt recunoscute numai in masura in care valoarea contabila a unui astfel de active si activelor aferente nu depaseste valoarea valoarea totala recuperabila activelor aferente.
Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:
a) terenurile, inclusiv investitiile pentru amenajarea acestora;
b) mijloacele fixe.
Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului. Aceasta valoare poate fi actualizata anual, in functie de indicele de inflatie;
b) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiecte care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un singur corp, la incadrarea lor ca mijloace fixe se are in vedere valoarea intregului corp lot sau set.
2. Aspecte privind evaluarea imobilizarilor corporale
Un element ale imobilizarilor corporale care este recunoscut ca active trebuie masurat initial la costul sau.
2.1 Componentele costului
Costul unei imobilizari corporale este format din pretul de cumparare, taxele vamale,taxe nerecuperabile, precum si de toate cheltuielile directe legate de punerea in functiune a activului, de toate reducerile comerciale sunt scazute pentru calculul pretului de cumparare.
Cateva exemple de costuri direct atribuibile ar fi: costul de amenajare a amplasamentului, costuri initiale de livrare si amortizare, costuri de montaj, onorarile arhitectior si inginerilor, costuri estimate pentru demontare si montarea activului, respective costurile de restaurare a amplasamentului.
In cazul in care valoarea contabila a unui active este majorata ca urmare a unui activ este majorata ca urmare a unui reevaluari, aceasta majorare trebuie inregistrata direct in creditul contului de capitaluri proprii sub titlu de “diferente din reevaluare”. Cu toate acestea, majorarea constata din reevaluare trebuie recunoscuta ca venit in masura in care compenseaza o descrestere din reevaluarea aceluiasi activ recunoscuta anterior ca o cheltuiala.
In cazul in care valoarea contabila a unui activ este delimitata ca rezultat al unei reevaluari, aceasta diminuare trebuie recunoscuta ca o cheltuiala. Cu toate acestea, o diminuare rezultata din reevaluare corespunzatoare aceluiasi activ, in masura in care diminuarea nu depaseste valoarea inregistrata anterior ca surplus din reevaluare.
3. Amortizarea imobilizarilor corporale masura a uzurii fizice si morale
Valoarea amortizabila a unui element al imobilizarilor corporale trebuie alocata in mod sistematic pe parcursul duratei de viata a activului. Metoda de amortizare folosita trebuie sa reflecte modul in care beneficiile economice aduse de aceste active sunt consumate de catre intreprindere. Valoarea amortizarii corespunzatoare fiecarei perioade trebuie recunoscuta ca o cheltuiala cu exceptia cazului in care e inclusa in valoarea contabila a unui alt activ.
Revizuirea duratei de viata utila
Durata de viata utila a unui element al imobilizarilor corporale trebuie revizuita periodic si daca estimarile sunt semnificativ diferite de cele efectuate anterior, atunci cheltuiala cu amortizarea corespunzatoare perioadei viitoare trebuie ajustata.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune, pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, comform duratelor normale de functionare.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune se calculeaza de catre agentul economic care le are in propietate.
Amortizarea investitiilor efectuate la mijloace fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune se recupereaza de agentul economic care a efectuat investitia, pe perioada contractului.
Amortizarea cladirilor si a constructiilor speciale ale minelor, salinelor cu extractie in solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor si care nu pot primii alte utilizari dupa epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitate de produs, in functie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila.
3.1 Calcularea amortizarii
Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune, pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, comform duratelor normale de functionare.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune se calculeaza de catre agentul economic care le are in propietate.
Amortizarea investitiilor efectuate la mijloace fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune se recupereaza de agentul economic care a efectuat investitia, pe perioada contractului.
Amortizarea cladirilor si a constructiilor speciale ale minelor, salinelor cu extractie in solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor si care nu pot primii alte utilizari dupa epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitate de produs, in functie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila.
Amortizarea pe unitatea de produs se recalculeaza:
a) din 5 in 5 ani la mine, cariere, precum si la cheltuielile de investitii pentru descopert;
b) din 10 in 10 ani la saline.
Recalcularea se face anual in cazul in care intervin schimbari mai importante (de minimum 10%) in volumul rezervelor exploatabile>
Amortizarea mijloacelor fixe care fac obictul unui contract de leasing operational se calculeaza de finantator, cu posibilitatea amortizarii intregii valori a mijlocului fix minus valoarea reziduala prevazuta in contract, pe parcursul duratei contractului, dar nu mai putin de 3 ani.
Cheltuielile de constituire, precum si cheltuielile de cercetare-dezvoltare se amortizeaza intr-o perioada de cel mult 5 ani.
Brevetele, licentele, know-how, marcile de fabrica, de comert si de servicii si alte drepturi de propietate industriala si comerciala similare, subscrise ca aport, achizitionate pe alte cai, se amortizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre agentul economiccare le detine.
Imobilizarile corporale de natura concesiunii, superficiei si a uzufructului se amortizeaza pe durata contractului.
Programele informatice create de agentul economic sau acizitionate de la terti se amortizeaza in functie de durata probabila de functionare, care nu poate depasii o perioada de 5 ani.
Terenurile se inregistreaza in patrimoniu, la valoarea stabilita, in functie de clasele de calitate, suprafata amplasare si/sau alte criterii legale, la costul de achizitie sau la valoarea aportului in natura dupa caz.
4. Masurarea ulterioara recunoasterii initiale
4.1 Tratament contabil de baza
Ulterior recunoasterii initiale ca activ o imobilizarilor corporale trebuie inregistrata la cont mai putin amortizarea acumulata aferenta si orice pierderi acumulate din deprecieri.
4.2 Tratamentul contabil alternativ permis
Ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala trebuie inegisrata la valoarea reevaluata care reprezinta valoarea justa in momentul reevaluarii, mai putin orice amortizare ulterioara aferenta si pierderile ulterioare cumulate din depreciere.
Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate in asa fel incat valoarea contabila sa nu difere in mod semnificativ e valoarea care poate fi determinata pe baza valorii juste la data bilantului.
La reevaluarea unei imobilizari corporale, orice amortizare cumulata la data reevaluarii este:
a) fie recalculata proportional cu schimbare in valoarea contabila bruta a activului, astfel incat valoarea contabila a activului, dupa reevaluare sa fie egala cu valoarea sa reevaluata. Aceasta metoda este utilizata in cazul in care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de inlocuire, mai putin amortizarea corespunzatoare, sau
b) eliminata din valoarea contabila bruta a activului
In cazul in care un element al imobilizarilor corporale este reevaluat atunci intreaga clasa din care face parte acel element trebuie reevaluata.
4.3 Revizuirea metodei de amortizare
Metoda de amortizare aplicata activelor trebuie revizuita periodic si daca se constata o modificare semnificativa in modulul estimat al beneficiilor economice aduse de acele active, atunci metoda trebuie schimbata pentu a reflecta aceasta modificare.
Cand apare necesitatea schimbarii metodei, atunci este necesara si modificarea estimarilor contabile si deci, cheltuiala cu amortizarea corespunzatoare perioadei curente si peroiadelor viitoare trebuie ajustate.
5. Cheltuielile ulterioare
Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura imobilizarilor corporale care au fost deja recunoscute trebuie adaugate valorii contabile a activului numai atunci cand se estimeaza ca intreprinderea va obtine beneficii ecoomice viitoare suplimentare fata de performatele estimate initial ca fiind corespunzatoare. Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuielile in perioada in care au fost suportate.
Cheltuielile ulterioare privind imobilizarile corporale sunt recunoscute ca active numai cand acea cheltuiala imbunatateste starea respectivului active fata de performanta estimata initial.
Spre exemplu:
- modificarea unei imobilizari corporale pentru a-I extinde durata de viata utila, incluzand sporirea capacitatii acesteia.
- modernizarea unor componente imobilizate cu scopul de a obtine imbunatatiri substantiale ale calitatii productiei
- adoptarea unui nou proces de productie care permite reducerea substantiala a costurilor de exploatare estimate initial.
In cazul in care valoarea contabila a unui activ este majorata ca urmare a unei reevaluari, aceasta majorare trebuie inregistrata direct in creditul conturilor de capitaluri proprii sub titlul de “diferente din reevaluare”.
Cu toate acestea, majorarea constatata din reevaluare si trebuie recunoscuta ca venit in eventualitatea in care aceasta compenseaza o descrestere din reevaluare a aceluiasi active recunoscuta anterior ca o cheltuiala.
1. Recunoasterea in contabilitate
Recunoasterea in contabilitate se produce atunci cand este posibila generarea catre intreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului si atunci cand se poate masura, in mod credibil, costul activului.
Imobilizarile corporale reprezinta adesea o parte impotanta din activele intreprinderii, si prin urmare ele sunt relevante in prezentarea pozitiei sale financiare.
Mai mult decizia daca o cheltuiala reprezinta un activsau o cheltuiala de exploatare poate avea un efect semnificativ asupra rezultatelor rapotate de o intreprindere.
Pentru a determina daca un element satisface primul criteriu de recunoastere, o intreprindere trebuie sa stabileasca gradul de certitudine al fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidentei disponibile in momentul recunoasterii initiale.
Existenta unei certitudini sufieciente ca beneficii economice viitoare vor fi generate catre intreprindere necesita ca aceasta sa primeasca avntajele aferente activului respective si sa suporte riscurile aferente. Inainte ca aceasta situatie sa apara, tranzactia pentru achizitionarea activului poate fi, de obicei anulata fara penalizari semnificative caz in care activul nu este recunoscut.
Al doilea criteriu de recunoastere este, de obicei satisfacut intrucat tranzactia de schimb evidentiind cumpararea activului identifica astfel costul acestuia. In cazul unui activ imobilizat construit de intreprindere o masurare obiectiva a costului poate fi facuta prin intermediul tranzactiilor cu tertii pentru achizitionarea de materiale, forta de munca si alte intrari utilizate in procesul de constructie.
Pentru a se identifica ce constituie un element individual din cadrul imobilizarilor corporale, se cere un rationament pentru aplicarea criteriilor de definire a circumstantelor sau a tipurilor specifice de intreprindere. Poate fi indicat sa se grupeze elementele individuale, nesemnificative, cum ar fi: matritele, uneltele si vopselele, si apoi sa se aplice criteriile respective valorii totale a acestor elemente.
Piesele de schimb si echipamentul de service de interes major sunt de obicei
inregistrate ca stocuri si sunt recunoscute ca si cheltuieli, pe masura ce sunt consumate. Piesele de schimb si echipamentele de interes major se pot considera in categoria imobilizarilor corporale, atunci cand intreprinderea se asteapta a le folosi pentru mai multe perioade. Similar daca piesele de schimb si echipamentele de service pot fi cunoscute doar in legatura cu un activ imobilizat si utilizarea acestora se asteapta sa fie neregulata, ele sunt inregistrate in contabilitate ca imobilizari corporale si sunt amortizate pe o perioada ce nu depaseste durata de viata utila a respectivului imobilizat.
In unele cazuri este recomandata alocarea cheltuielilor totale privind activul asupra partilor sale componente si contabilizarea fiecarei componente in mod separat.
Acesta este cazul in care activele componente au durate de viata utile diferite sau aduc beneficii intreprinderii necesitand deci utilizarea unor rate si metode de amortizare diferite.
Imobilizarile corporale pot fi achizitionate cu scopul asigurarii gradului de siguranta sau de protectie a mediului. Achizitionarea unor astfel de imobilizari corporale, doar daca nu cresc in mod direct poate fi necesara pentru ca intreprinderea sa obtina beneficii viitoare ale unui activ imoblizat, beneficii viitoare din celelalte active ale sale.
In aceste situatii, astfel de achizitii de imobilizari, astfel de achizitii de imobilizari corporale indeplinesc criteriile de recunoastere ca active, pentru ca permit beneficiilor economice viitoare din celelalte active ale sale. In aceste situatii, astfel de achizitii de imobilizari corporale indeplinesc criteriile de recunoastere ca active, pentru ca permit beneficiilor economice viitoare generate de activele aferente sa fie mai mari decat beneficiul care ar putea derivadaca ele nu ar fi fost achizitionate.
Aceste active sunt recunoscute numai in masura in care valoarea contabila a unui astfel de active si activelor aferente nu depaseste valoarea valoarea totala recuperabila activelor aferente.
Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:
a) terenurile, inclusiv investitiile pentru amenajarea acestora;
b) mijloacele fixe.
Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului. Aceasta valoare poate fi actualizata anual, in functie de indicele de inflatie;
b) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiecte care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un singur corp, la incadrarea lor ca mijloace fixe se are in vedere valoarea intregului corp lot sau set.
2. Aspecte privind evaluarea imobilizarilor corporale
Un element ale imobilizarilor corporale care este recunoscut ca active trebuie masurat initial la costul sau.
2.1 Componentele costului
Costul unei imobilizari corporale este format din pretul de cumparare, taxele vamale,taxe nerecuperabile, precum si de toate cheltuielile directe legate de punerea in functiune a activului, de toate reducerile comerciale sunt scazute pentru calculul pretului de cumparare.
Cateva exemple de costuri direct atribuibile ar fi: costul de amenajare a amplasamentului, costuri initiale de livrare si amortizare, costuri de montaj, onorarile arhitectior si inginerilor, costuri estimate pentru demontare si montarea activului, respective costurile de restaurare a amplasamentului.
In cazul in care valoarea contabila a unui active este majorata ca urmare a unui activ este majorata ca urmare a unui reevaluari, aceasta majorare trebuie inregistrata direct in creditul contului de capitaluri proprii sub titlu de “diferente din reevaluare”. Cu toate acestea, majorarea constata din reevaluare trebuie recunoscuta ca venit in masura in care compenseaza o descrestere din reevaluarea aceluiasi activ recunoscuta anterior ca o cheltuiala.
In cazul in care valoarea contabila a unui activ este delimitata ca rezultat al unei reevaluari, aceasta diminuare trebuie recunoscuta ca o cheltuiala. Cu toate acestea, o diminuare rezultata din reevaluare corespunzatoare aceluiasi activ, in masura in care diminuarea nu depaseste valoarea inregistrata anterior ca surplus din reevaluare.
3. Amortizarea imobilizarilor corporale masura a uzurii fizice si morale
Valoarea amortizabila a unui element al imobilizarilor corporale trebuie alocata in mod sistematic pe parcursul duratei de viata a activului. Metoda de amortizare folosita trebuie sa reflecte modul in care beneficiile economice aduse de aceste active sunt consumate de catre intreprindere. Valoarea amortizarii corespunzatoare fiecarei perioade trebuie recunoscuta ca o cheltuiala cu exceptia cazului in care e inclusa in valoarea contabila a unui alt activ.
Revizuirea duratei de viata utila
Durata de viata utila a unui element al imobilizarilor corporale trebuie revizuita periodic si daca estimarile sunt semnificativ diferite de cele efectuate anterior, atunci cheltuiala cu amortizarea corespunzatoare perioadei viitoare trebuie ajustata.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune, pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, comform duratelor normale de functionare.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune se calculeaza de catre agentul economic care le are in propietate.
Amortizarea investitiilor efectuate la mijloace fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune se recupereaza de agentul economic care a efectuat investitia, pe perioada contractului.
Amortizarea cladirilor si a constructiilor speciale ale minelor, salinelor cu extractie in solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor si care nu pot primii alte utilizari dupa epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitate de produs, in functie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila.
3.1 Calcularea amortizarii
Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune, pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, comform duratelor normale de functionare.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune se calculeaza de catre agentul economic care le are in propietate.
Amortizarea investitiilor efectuate la mijloace fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune se recupereaza de agentul economic care a efectuat investitia, pe perioada contractului.
Amortizarea cladirilor si a constructiilor speciale ale minelor, salinelor cu extractie in solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor si care nu pot primii alte utilizari dupa epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitate de produs, in functie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila.
Amortizarea pe unitatea de produs se recalculeaza:
a) din 5 in 5 ani la mine, cariere, precum si la cheltuielile de investitii pentru descopert;
b) din 10 in 10 ani la saline.
Recalcularea se face anual in cazul in care intervin schimbari mai importante (de minimum 10%) in volumul rezervelor exploatabile>
Amortizarea mijloacelor fixe care fac obictul unui contract de leasing operational se calculeaza de finantator, cu posibilitatea amortizarii intregii valori a mijlocului fix minus valoarea reziduala prevazuta in contract, pe parcursul duratei contractului, dar nu mai putin de 3 ani.
Cheltuielile de constituire, precum si cheltuielile de cercetare-dezvoltare se amortizeaza intr-o perioada de cel mult 5 ani.
Brevetele, licentele, know-how, marcile de fabrica, de comert si de servicii si alte drepturi de propietate industriala si comerciala similare, subscrise ca aport, achizitionate pe alte cai, se amortizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre agentul economiccare le detine.
Imobilizarile corporale de natura concesiunii, superficiei si a uzufructului se amortizeaza pe durata contractului.
Programele informatice create de agentul economic sau acizitionate de la terti se amortizeaza in functie de durata probabila de functionare, care nu poate depasii o perioada de 5 ani.
Terenurile se inregistreaza in patrimoniu, la valoarea stabilita, in functie de clasele de calitate, suprafata amplasare si/sau alte criterii legale, la costul de achizitie sau la valoarea aportului in natura dupa caz.
4. Masurarea ulterioara recunoasterii initiale
4.1 Tratament contabil de baza
Ulterior recunoasterii initiale ca activ o imobilizarilor corporale trebuie inregistrata la cont mai putin amortizarea acumulata aferenta si orice pierderi acumulate din deprecieri.
4.2 Tratamentul contabil alternativ permis
Ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala trebuie inegisrata la valoarea reevaluata care reprezinta valoarea justa in momentul reevaluarii, mai putin orice amortizare ulterioara aferenta si pierderile ulterioare cumulate din depreciere.
Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate in asa fel incat valoarea contabila sa nu difere in mod semnificativ e valoarea care poate fi determinata pe baza valorii juste la data bilantului.
La reevaluarea unei imobilizari corporale, orice amortizare cumulata la data reevaluarii este:
a) fie recalculata proportional cu schimbare in valoarea contabila bruta a activului, astfel incat valoarea contabila a activului, dupa reevaluare sa fie egala cu valoarea sa reevaluata. Aceasta metoda este utilizata in cazul in care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de inlocuire, mai putin amortizarea corespunzatoare, sau
b) eliminata din valoarea contabila bruta a activului
In cazul in care un element al imobilizarilor corporale este reevaluat atunci intreaga clasa din care face parte acel element trebuie reevaluata.
4.3 Revizuirea metodei de amortizare
Metoda de amortizare aplicata activelor trebuie revizuita periodic si daca se constata o modificare semnificativa in modulul estimat al beneficiilor economice aduse de acele active, atunci metoda trebuie schimbata pentu a reflecta aceasta modificare.
Cand apare necesitatea schimbarii metodei, atunci este necesara si modificarea estimarilor contabile si deci, cheltuiala cu amortizarea corespunzatoare perioadei curente si peroiadelor viitoare trebuie ajustate.
5. Cheltuielile ulterioare
Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura imobilizarilor corporale care au fost deja recunoscute trebuie adaugate valorii contabile a activului numai atunci cand se estimeaza ca intreprinderea va obtine beneficii ecoomice viitoare suplimentare fata de performatele estimate initial ca fiind corespunzatoare. Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuielile in perioada in care au fost suportate.
Cheltuielile ulterioare privind imobilizarile corporale sunt recunoscute ca active numai cand acea cheltuiala imbunatateste starea respectivului active fata de performanta estimata initial.
Spre exemplu:
- modificarea unei imobilizari corporale pentru a-I extinde durata de viata utila, incluzand sporirea capacitatii acesteia.
- modernizarea unor componente imobilizate cu scopul de a obtine imbunatatiri substantiale ale calitatii productiei
- adoptarea unui nou proces de productie care permite reducerea substantiala a costurilor de exploatare estimate initial.
In cazul in care valoarea contabila a unui activ este majorata ca urmare a unei reevaluari, aceasta majorare trebuie inregistrata direct in creditul conturilor de capitaluri proprii sub titlul de “diferente din reevaluare”.
Cu toate acestea, majorarea constatata din reevaluare si trebuie recunoscuta ca venit in eventualitatea in care aceasta compenseaza o descrestere din reevaluare a aceluiasi active recunoscuta anterior ca o cheltuiala.
duminică, 28 noiembrie 2010
Receptia marfurilor
O faza importanta in circuitul marfurilor este data de receptia marfurilor.
RECEPŢIA este operaţia de identificare şi verificare cantitativă şi calitativă a marfurilor ce se primesc in depozit.
Se intelege prin:
- marfa: orice produs care formeaza obiectul livrarii sau a contractului de transport;
- furnizor: societatea care livreaza marfurile;
- beneficiar: societatea care primeste marfurile livrate;
- expeditor: societatea care preda marfurile spre transport;
- caraus: societatea care executa transportul;
- destinatar: societatea care primeste produsele transportate;
- acte de livrare: procesele verbale de receptie sau autoreceptie, facturile , listele de specificatie, avizele de expeditie;
- documente de transport: scrisoarea de trasura sau de transport, conosamentul, foaia de parcurs, buletinul de mesagerii sau alte asemenea documente.
Livrarea marfurilor se face prin receptie efectiva intre delegatii societatilor furnizoare si beneficiare. Receptia cuprinde identificarea si verificarea cantitativa si calitativa a marfurilor ce se livreaza.
Scopul recepţiei loturilor de mărfuri, care determină şi importanţa sa, consta în :
- verificare modului în care furnizorul îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare etc. ;
- verificarea măsurii în care organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate în legatură cu menţinerea integrităţii cantitative şi calitative a mărfurilor pe toată durata transportului.
Recepţia mărfurilor este foarte importantă, din punct de vedere economic, pentru consumator, comerţ şi producţie, întrucât ea contribuie la realizarea următoareleor obiective :
- evitare patrunderii în reteaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ, ca structură şi sortiment ;
- evitarea formării stocurilor supranormative, care genereaza imobilizări de fonduri şi plăţi pentru dobanzi;
- influenţarea directă a producătorilor pentru a furniza numai marfuri corespunzatoare standardelor, normelor tehnice si caietelor de sarcini, prin refuzul produselor necorespunzătoare;
- stabilirea răspunderii materiale pentru orice pagubă produsă ca urmarea a recepţionării unor mărfuri necorespunzătoare calitativ sau cantitativ.
Dintre toate etapele pe care le parcurg loturile de mărfuri, recepţia calitativă şi cantitativă poate genera divergenţe si litigii între furnizor, cărăuş şi beneficiar.
În acest sens este necesară cunoaşterea răspunderilor ce revin fiecăreia dintre parţi.
Răspunderea furnizorului pentru lipsurile calitative sau cantitative ale mărfurilor se stabilesc în urmatoarele situaţii :
- nerespectarea riguroasă a calităţii livrate, potrivit normelor şi standardelor de producţie a acestora;
- nerespectarea normelor tehnice de aambalare, încărcare, manipulare şi fixare în mijlocul de transport ;
- folosirea pentru ambalare a unor materiale necorespunzatoare ;
- completarea greşită a documentelor de transport prin înscrierea unor date inexacte, incomplete sau prin înscrierea datelor în alte rubrici decât cele rezervate ;
- declararea nereală a greutăţii;
- livrări masiv, nejustificat, care provoacă locaţii şi perturbări în procesul circulaţiei bunurilor;
- absenţa sigiliilor corespunzătoare pe mijloacele de transport.
Expedierea marfurilor este in sarcina furnizorului. Se excepteaza cazurile in care partile, potrivit conditiilor fundamentale, au convenit altfel. Furnizorul poarta raspunderea marfurilor pina in momentul:
1. Predarii lor efective catre beneficiar:
a) cind receptia se face la furnizor si beneficiarul ridica marfurile direct de la furnizor sau expeditia este in sarcina beneficiarului;
b) cind marfurile au ramas, in urma receptiei sau autoreceptiei facute la furnizor, in custodia acestuia si ridicarea sau expedierea lor este in sarcina beneficiarului;
c) cind receptia se face la beneficiar si marfurile au fost transportate la locul receptiei de furnizor.
2. Predarii lor catre caraus:
a) cind livrarea marfurilor s-a facut prin receptie sau autoreceptie la furnizor si expedierea lor este in sarcina acestuia;
b) cind in urma receptiei sau autoreceptiei la furnizor, marfurile ramin in custodia acestuia si expedierea lor este in sarcina furnizorului.
Răspunderile cărăuşului se stabilesc pentru integritatea mărfurilor transportate din momentul primirii şi până la eliberarea lor către beneficiar. Momentul primirii este specificat prin aplicarea unei ştampile pe documentul de transport(foaia de parcurs sau alte documente de transport).
Responsabilitatea cărăuşului pentru consecinţele unui transport necorespunzător se refera la :
- folosirea unui mijloc de transport neadecvat grupei respective de mărfuri ;
- prezenţa lipsurilor cantitative rezultate ca urmare a scurgerilor şi avariilor pe timpul transportului ;
- neanunţarea beneficiarului în timp util, pentru a se prezenta sâ îşi primească mărfurile.
Pentru efectuarea receptiei de catre beneficiar, se foloseste documentul NOTA DE INTRARE-RECEPTIE in care se consemneaza (daca este cazul) doua feluri de diferente comparativ cu factura sau cu avizul de insotire a marfurilor:
1.Pierderi pe timpul transportului.
2.Diferente cantitative si calitative,altele decat cele datorate pe timpul transportului. Pierderi pe timpul transportului.
La primirea marfurilor spre transport, carausul este obligat sa verifice:
a) numarul coletelor, starea ambalajelor si greutatea expeditiei, in cazul expeditiilor de coletarie si mesagerii;
b) natura marfii (in mod sumar), semnele sau marcajele puse de expeditor, respectarea conditiilor tehnice de incarcare si fixare a marfurilor, in cazul transporturilor incarcate in mijloace de transport deschise;
c) natura marfii (in mod sumar), respectarea regulilor tehnice de incarcare si fixare a marfurilor, sigiliile aplicate de expeditor, in cazul transporturilor incarcate pe linia publica in mijloace de transport inchise;
d) sigiliile aplicate de expeditor, in cazul transporturilor incarcate pe liniile de garaj, terenuri sau magazii inchiriate, in mijloace de transport inchise.
Pentru marfurile a caror cantarire este obligatorie, carausul va verifica in toate cazurile prevazute mai sus si greutatea incarcaturii (brutto si brutto minus tara). Primirea transportului creeaza prezumtia ca el este in ordine si indeplineste conditiile.
1.La receptie pot exista diferente cantitative sau calitative ce apar in mod obiectiv,fara ca sa existe vina carausului.Acestea sunt pierderi pe timpul transportului,aceste pierderi sunt limitate prin acte normative legale si sunt denumite "perisabilitati".
Perisabilitatile pot fi acordate numai dupa o verificare faptica a cantitatilor de produse existente,stabilite prin cantarire, numarare, masurare si prin alte asemenea procedee.
Limitele maxime de perisabilitate in timpul transportului se aplica o singura data pentru cantitatile de produse efectiv intrate sau, dupa caz, livrate, in functie de conditia de livrare stabilita intre furnizor si beneficiar.
Documentele de transport nu constituie acte de gestiune pentru expeditor si destinatar, pe baza lor neputindu-se opera descarcarea sau incarcarea de gestiune.
Constatarea lipsurilor cantitative si a deficientelor calitative, precum si a divergentelor dintre caraus si destinatar sau beneficiar, se va face numai in prezenta unuia din delegatii furnizorului sau carausului, care va semna procesul verbal de constatare. Orice constatare facuta fara prezenta unui asemenea delegat, este lipsita de putere doveditoare.
Totusi, in cazul in care, datorita unor imprejurari bine stabilite si mentionate in procesul verbal de constatare, destinatarul-beneficiar a fost in imposibilitate de a anunta si a primi in timp util un delegat din partea furnizorului sau carausului, pentru constatarile ce trebuiau facute chiar la locul de primire a marfurilor de la caraus si inainte de descarcarea lor din mijlocul de transport, procesul verbal dresat in aceste conditii de reprezentantul destinatarului beneficiar in prezenta si cu semnatura unuia sau mai multi martori, carora li se vor indica numele, pronumele si adresa completa in procesul verbal, va constitui un inceput de dovada ce va putea fi completat prin orice mijloc de dovada admis de lege.
2.Diferente cantitative si calitative,altele decat cele datorate pe timpul transportului se consemneaza in nota de intrare receptie si intr-un eventual proces verbal.Daca aceste diferente sunt sensibil mari,marfa se consemneaza a fi in custodie la dispozitia furnizorului.Furnizorul trebuie sa fie anuntat intr-un interval de 48 de ore pentru orice diferenta pentru a-si trimite un reprezentant in vederea efectuarii receptiei definitive. ____________________________________
A se vedea si : Monografie-Comert cu amanuntul (Retail)
RECEPŢIA este operaţia de identificare şi verificare cantitativă şi calitativă a marfurilor ce se primesc in depozit.
Se intelege prin:
- marfa: orice produs care formeaza obiectul livrarii sau a contractului de transport;
- furnizor: societatea care livreaza marfurile;
- beneficiar: societatea care primeste marfurile livrate;
- expeditor: societatea care preda marfurile spre transport;
- caraus: societatea care executa transportul;
- destinatar: societatea care primeste produsele transportate;
- acte de livrare: procesele verbale de receptie sau autoreceptie, facturile , listele de specificatie, avizele de expeditie;
- documente de transport: scrisoarea de trasura sau de transport, conosamentul, foaia de parcurs, buletinul de mesagerii sau alte asemenea documente.
Livrarea marfurilor se face prin receptie efectiva intre delegatii societatilor furnizoare si beneficiare. Receptia cuprinde identificarea si verificarea cantitativa si calitativa a marfurilor ce se livreaza.
Scopul recepţiei loturilor de mărfuri, care determină şi importanţa sa, consta în :
- verificare modului în care furnizorul îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare etc. ;
- verificarea măsurii în care organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate în legatură cu menţinerea integrităţii cantitative şi calitative a mărfurilor pe toată durata transportului.
Recepţia mărfurilor este foarte importantă, din punct de vedere economic, pentru consumator, comerţ şi producţie, întrucât ea contribuie la realizarea următoareleor obiective :
- evitare patrunderii în reteaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ, ca structură şi sortiment ;
- evitarea formării stocurilor supranormative, care genereaza imobilizări de fonduri şi plăţi pentru dobanzi;
- influenţarea directă a producătorilor pentru a furniza numai marfuri corespunzatoare standardelor, normelor tehnice si caietelor de sarcini, prin refuzul produselor necorespunzătoare;
- stabilirea răspunderii materiale pentru orice pagubă produsă ca urmarea a recepţionării unor mărfuri necorespunzătoare calitativ sau cantitativ.
Dintre toate etapele pe care le parcurg loturile de mărfuri, recepţia calitativă şi cantitativă poate genera divergenţe si litigii între furnizor, cărăuş şi beneficiar.
În acest sens este necesară cunoaşterea răspunderilor ce revin fiecăreia dintre parţi.
Răspunderea furnizorului pentru lipsurile calitative sau cantitative ale mărfurilor se stabilesc în urmatoarele situaţii :
- nerespectarea riguroasă a calităţii livrate, potrivit normelor şi standardelor de producţie a acestora;
- nerespectarea normelor tehnice de aambalare, încărcare, manipulare şi fixare în mijlocul de transport ;
- folosirea pentru ambalare a unor materiale necorespunzatoare ;
- completarea greşită a documentelor de transport prin înscrierea unor date inexacte, incomplete sau prin înscrierea datelor în alte rubrici decât cele rezervate ;
- declararea nereală a greutăţii;
- livrări masiv, nejustificat, care provoacă locaţii şi perturbări în procesul circulaţiei bunurilor;
- absenţa sigiliilor corespunzătoare pe mijloacele de transport.
Expedierea marfurilor este in sarcina furnizorului. Se excepteaza cazurile in care partile, potrivit conditiilor fundamentale, au convenit altfel. Furnizorul poarta raspunderea marfurilor pina in momentul:
1. Predarii lor efective catre beneficiar:
a) cind receptia se face la furnizor si beneficiarul ridica marfurile direct de la furnizor sau expeditia este in sarcina beneficiarului;
b) cind marfurile au ramas, in urma receptiei sau autoreceptiei facute la furnizor, in custodia acestuia si ridicarea sau expedierea lor este in sarcina beneficiarului;
c) cind receptia se face la beneficiar si marfurile au fost transportate la locul receptiei de furnizor.
2. Predarii lor catre caraus:
a) cind livrarea marfurilor s-a facut prin receptie sau autoreceptie la furnizor si expedierea lor este in sarcina acestuia;
b) cind in urma receptiei sau autoreceptiei la furnizor, marfurile ramin in custodia acestuia si expedierea lor este in sarcina furnizorului.
Răspunderile cărăuşului se stabilesc pentru integritatea mărfurilor transportate din momentul primirii şi până la eliberarea lor către beneficiar. Momentul primirii este specificat prin aplicarea unei ştampile pe documentul de transport(foaia de parcurs sau alte documente de transport).
Responsabilitatea cărăuşului pentru consecinţele unui transport necorespunzător se refera la :
- folosirea unui mijloc de transport neadecvat grupei respective de mărfuri ;
- prezenţa lipsurilor cantitative rezultate ca urmare a scurgerilor şi avariilor pe timpul transportului ;
- neanunţarea beneficiarului în timp util, pentru a se prezenta sâ îşi primească mărfurile.
Pentru efectuarea receptiei de catre beneficiar, se foloseste documentul NOTA DE INTRARE-RECEPTIE in care se consemneaza (daca este cazul) doua feluri de diferente comparativ cu factura sau cu avizul de insotire a marfurilor:
1.Pierderi pe timpul transportului.
2.Diferente cantitative si calitative,altele decat cele datorate pe timpul transportului. Pierderi pe timpul transportului.
La primirea marfurilor spre transport, carausul este obligat sa verifice:
a) numarul coletelor, starea ambalajelor si greutatea expeditiei, in cazul expeditiilor de coletarie si mesagerii;
b) natura marfii (in mod sumar), semnele sau marcajele puse de expeditor, respectarea conditiilor tehnice de incarcare si fixare a marfurilor, in cazul transporturilor incarcate in mijloace de transport deschise;
c) natura marfii (in mod sumar), respectarea regulilor tehnice de incarcare si fixare a marfurilor, sigiliile aplicate de expeditor, in cazul transporturilor incarcate pe linia publica in mijloace de transport inchise;
d) sigiliile aplicate de expeditor, in cazul transporturilor incarcate pe liniile de garaj, terenuri sau magazii inchiriate, in mijloace de transport inchise.
Pentru marfurile a caror cantarire este obligatorie, carausul va verifica in toate cazurile prevazute mai sus si greutatea incarcaturii (brutto si brutto minus tara). Primirea transportului creeaza prezumtia ca el este in ordine si indeplineste conditiile.
1.La receptie pot exista diferente cantitative sau calitative ce apar in mod obiectiv,fara ca sa existe vina carausului.Acestea sunt pierderi pe timpul transportului,aceste pierderi sunt limitate prin acte normative legale si sunt denumite "perisabilitati".
Perisabilitatile pot fi acordate numai dupa o verificare faptica a cantitatilor de produse existente,stabilite prin cantarire, numarare, masurare si prin alte asemenea procedee.
Limitele maxime de perisabilitate in timpul transportului se aplica o singura data pentru cantitatile de produse efectiv intrate sau, dupa caz, livrate, in functie de conditia de livrare stabilita intre furnizor si beneficiar.
Documentele de transport nu constituie acte de gestiune pentru expeditor si destinatar, pe baza lor neputindu-se opera descarcarea sau incarcarea de gestiune.
Constatarea lipsurilor cantitative si a deficientelor calitative, precum si a divergentelor dintre caraus si destinatar sau beneficiar, se va face numai in prezenta unuia din delegatii furnizorului sau carausului, care va semna procesul verbal de constatare. Orice constatare facuta fara prezenta unui asemenea delegat, este lipsita de putere doveditoare.
Totusi, in cazul in care, datorita unor imprejurari bine stabilite si mentionate in procesul verbal de constatare, destinatarul-beneficiar a fost in imposibilitate de a anunta si a primi in timp util un delegat din partea furnizorului sau carausului, pentru constatarile ce trebuiau facute chiar la locul de primire a marfurilor de la caraus si inainte de descarcarea lor din mijlocul de transport, procesul verbal dresat in aceste conditii de reprezentantul destinatarului beneficiar in prezenta si cu semnatura unuia sau mai multi martori, carora li se vor indica numele, pronumele si adresa completa in procesul verbal, va constitui un inceput de dovada ce va putea fi completat prin orice mijloc de dovada admis de lege.
2.Diferente cantitative si calitative,altele decat cele datorate pe timpul transportului se consemneaza in nota de intrare receptie si intr-un eventual proces verbal.Daca aceste diferente sunt sensibil mari,marfa se consemneaza a fi in custodie la dispozitia furnizorului.Furnizorul trebuie sa fie anuntat intr-un interval de 48 de ore pentru orice diferenta pentru a-si trimite un reprezentant in vederea efectuarii receptiei definitive. ____________________________________
A se vedea si : Monografie-Comert cu amanuntul (Retail)
duminică, 14 noiembrie 2010
Contractul de novatie al unui contract de leasing financiar
Novatia este o metoda de stingere a unei obligatiuni vechi, prin crearea alteia noi sau a unui nou contract comercial in locul altuia mai vechi, totul pentru a stinge divergentele vechi si a se crea un cadru nou de activitate. Este de retinut ca se impune acordul tuturor partilor participante la initierea novatiei.
Novatia este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu o noua obligatie.
Contractul de novatie se incheie intre societatea de leasing, societatea care a incheiat initial contractul de leasing (fostul utilizator) si societatea care preia contractul de leasing cu toate drepturile si obligatiile care decurg din acesta (noul utilizator).
Pentru realizarea contractului de novatie, este necesar acordul celor trei parti., societatea de leasing avand dreptul in baza analizei economico-financiare sa refuze incheierea contractului de novatie cu un anumit beneficiar, daca acesta nu indeplineste conditiile prevazute in normele interne ale acesteia.
Novatia este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu o noua obligatie.
Contractul de novatie se incheie intre societatea de leasing, societatea care a incheiat initial contractul de leasing (fostul utilizator) si societatea care preia contractul de leasing cu toate drepturile si obligatiile care decurg din acesta (noul utilizator).
Pentru realizarea contractului de novatie, este necesar acordul celor trei parti., societatea de leasing avand dreptul in baza analizei economico-financiare sa refuze incheierea contractului de novatie cu un anumit beneficiar, daca acesta nu indeplineste conditiile prevazute in normele interne ale acesteia.
Sistemul fiscal
Sistemul fiscal constă într-un ansamblu de măsuri şi acţiuni, întreprinse de stat printr-o politică fiscală adecvată, în ceea ce priveşte: rolul impozitelor şi taxelor, tipuri de impozite şi taxe, aşezarea, perceperea şi utilizarea impozitelor şi taxelor.
Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli şi mod de organizare, se materializează în legi sau acte normative cu putere de lege, emise cu scopul de a colecta veniturile statului şi a reglementa cheltuirea acestora.
Sistemul fiscal în România trebuie să îndeplinească două condiţii:
- să aibă criterii precise;
- să existe o manifestare de voinţă din ambele părţi, inclusiv voinţă politică.
Faţă de sistemul fiscal şi strategia acestuia, este necesară o cât mai bună administrare fiscală pe care, de regulă, trebuie să o facă Ministerul Finanţelor Publice.
În cadrul administraţiei fiscale, trebuie elaborate două proceduri:
a) procedura fiscală;
b) procedura de control fiscal.
Procedura fiscală constă în elaborarea unei metodologii fiscale privind:
- aşezarea impozitelor şi taxelor (prin constatare, calculare şi stabilirea impozitelor şi taxelor);
- perceperea şi încasarea impozitelor şi taxelor (urmărirea, încasarea, întocmirea evidenţelor fiscale nominale – roluri şi fişele plătitorului – şi centralizate – registrul partizi – venituri, contul debite încasări etc.).
Perceperea impozitelor şi taxelor se realizează de la subiectul impozabil, reprezentat de persoană fizică sau juridică ce are în proprietate bunuri sau realizează venituri impozabile sau taxabile conform legii (care generează titluri de creanţă fiscală).Acesta are la rândul său obligaţia de a declara bunurile sau veniturile, de a întocmi anumite evidenţe, precum şi dreptul de a cere înlesniri legale şi de a contesta anumite operaţiuni ilegale.
Obiectul impozabil (materia impozabilă) este bunul, venitul etc. , pentru care se datorează impozitele directe şi vânzarea, punerea în circulaţie etc. , a unor bunuri, prestarea unui serviciu în cazul impozitelor indirecte.
Aşezarea impozitelor şi taxelor se face:
- în sume absolute (ex: taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru cazinouri, accize, impozitul pe teren);
- în cote procentuale fixe (ex: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, taxa pentru jocurile de noroc, impozitul pe dividende);
- în cote procentuale pe tranşe de venit (ex: impozitul pe salariu, impozitul pe venitul realizat din activităţi desfăşurate pe bază de liberă iniţiativă, impozitul pe sumele brute obţinute de persoanele fizice (pentru dobânzi, servicii prestate şi lucrări executate de acestea, pentru orice activitate desfăşurată în afara unităţi la care sunt salariate).
Impozitele constau în prelevarea obligatorie a unor sume la bugetul de stat sau bugetul local cu titlu definitiv, de către persoane fizice sau juridice, în condiţiile stabilite de lege, fără obligaţia de a i se asigura plătitorului o contraprestaţie directă şi imediată.
Taxele reprezintă, în principiu, plăţi efectuate de persoane fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora în mod direct şi imediat de autorităţile publice.
Nu întotdeauna valoarea taxei exprimă valoarea serviciului pentru care se percepe. Ea este stabilită în funcţie de politica fiscală a momentului sau de unele conjuncturi economice.
Cea mai cunoscută clasificare a impozitelor şi taxelor, atât în reglementările fiscale cât şi în lucrările de specialitate, este cea care are în vedere modul de percepere.
Astfel deosebim:
- impozitele directe, care se stabilesc în sarcina persoanelor fizice sau juridice, prin aplicarea unor cote de impozit asupra veniturilor sau averii acestora (impozitul pe profit, impozitul pe salarii etc. );
- impozite indirecte, care se stabilesc asupra bunurilor vândute, serviciilor prestate sau lucrărilor executate şi, de regulă, sunt incluse în preţ (taxa pe valoarea adăugată, accize şi alte taxe indirecte, taxe vamale, taxe de timbru de la persoane juridice, taxe pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare, alte impozite indirecte, impozitul pe spectacole etc.).
În România, veniturile bugetare (potrivit structurii bugetului de stat) sunt formate din:
a) venituri curente:
- venituri fiscale (impozite directe şi impozite indirecte);
- venituri nefiscale (venituri de la regiile autonome,
instituţiile publice, taxe de metrologie, taxe consulare etc.);
b) venituri din capital (din valorificarea unor bunuri ale statului, instituţii publice);
c) veniturile provenite din rambursarea ratelor de la împrumuturilor interne sau externe.
În cadrul politicii fiscale sunt reglementate modalităţile şi termenele de percepere a impozitelor şi taxelor directe şi indirecte.
De regulă, impozitele sunt progresive.
În activitatea desfăşurată de către personalul Ministerului Finanţelor Publice, central şi teritorial, aplicarea procedurii fiscale constă în a elabora şi difuza norme metodologice pentru fiecare natură de impozit sau taxă.
Aceste norme trebuie să cuprindă, explicat în detaliu, procedeul tehnic înscris în actele normative, procedeu care cuprinde următoarele capitole:
1. Baza de impozitare.
2. Cota de impozitare.
3. Excepţii de la regulă.
4. Dacă este prevăzută obligaţia de depunere a deconturilor sau a declaraţiilor de impunere şi la ce termen.
5. Evidenţă şi înregistrare(metodologică)contabilă.
6. Cine plăteşte.
7. La ce termen se plăteşte.
8. Cine încasează.
9. Când virează.
10. Bugetul la care se virează.
11. Ce facilităţi se pot acorda şi de către cine.
12. Sancţiuni pe categorii de sume (majorări, amenzi).
13. Termen de prescripţie.
14. Obligaţii declarative.
De asemenea, prin norme trebuie să se prevadă modul cum sunt aşezate, percepute şi înscrise în evidenţele fiscale impozitele şi taxele, pornind de la elementele comune ale aşezării şi perceperii acestora: obiectul venitului bugetar (venitul, profitul, preţul, bunurile, actele şi faptele), baza de calcul, subiectul venitului bugetar, cota impozabilă (procentuală fixă, procentuală progresivă), termenul de plată, înlesnirile ce se acordă contribuabililor, drepturi şi obligaţii, sancţiuni.
Aşezarea impozitelor şi taxelor constă în: constatarea, calcularea şi stabilirea lor prin debitare (roluri fiscale) sau prin crearea de obligaţii fiscale (fişa plătitorului).
A percepe impozitele este o operaţiune care se referă la urmărirea şi încasarea lor, precum şi la întocmirea evidenţelor fiscale: centralizate, nominale (rol, fişă).
Controlul modului de aşezare şi percepere a impozitelor şi taxelor se numeşte control fiscal şi se realizează cu ajutorul aparatului fiscal, parte componentă a sistemului fiscal şi a Gărzii Financiare.
Modul de organizare a controlului fiscal, procedeele şi tehnicile de control diferă în funcţie de politica financiară şi fiscală a momentului.
În prezent, controlul fiscal se realizează prin inspectorii, revizorii fiscali şi prin comisarii Gărzii financiare din cadrul direcţiilor generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Controlul poate fi operativ, sau preventiv şi ulterior şi se desfăşoară la sediul, domiciliul sau reşedinţa contribuabilului, sau la sediul organului fiscal, după caz.
Controlul operativ sau preventiv se realizează, de regulă, de comisarii Gărzii financiare, iar controlul ulterior de aparatul fiscal.
Atât timp cât cele două forme de control se desfăşoară unitar şi urmăresc acelaşi scop (cuprinderea în control a întregii materii impozabile, a tuturor contribuabililor, atât în momentul desfăşurări activităţilor impozabile cât şi ulterior), ele se completează reciproc.
Prin folosirea unei baze de date comune şi prin schimbul permanent de informaţii între inspectorii fiscali şi comisarii Gărzii financiare se poate preveni, stopa şi scoate la iveală tendinţe şi fapte de eludare a legilor fiscale.
Trebuie să înţelegem că, prin politica fiscală se crează sistemul fiscal şi strategia fiscală, iar prin administraţia fiscală se crează procedurile fiscale şi procedurile de control fiscal.
Un sistem fiscal se poate caracteriza şi în funcţie de metodele, tehnicile şi instrumentele folosite în aşezarea şi perceperea impozitelor şi taxelor.
Impunerea poate fi:
- individuală sau colectivă;
- directă sau indirectă;
- iniţială sau anuală.
Perceperea se realizează prin una din metodele:
- plata directă;
- reţinerea (stopajul) la sursă;
- aplicarea de timbre mobile.
Instrumentele folosite în aşezarea şi perceperea impozitelor şi taxelor:
- declaraţia de impunere;
- declaraţia de înregistrare pentru plătitorii de impozite şi taxe;
- declaraţia privind obligaţia la bugetul de sat (decontul privind taxa pe valoarea adăugată, decontul privind accizele, darea de seamă privind calcularea, reţinerea şi vărsarea impozitului pe salarii);
- procesul – verbal de verificare a declaraţiilor şi deconturilor;
- procesul – verbal de control;
- înştiinţarea de plată;
- somaţiile şi sechestrele asigurătorii (documentaţiile de valorificare a acestora).
Transpunerea în practică a prevederilor cuprinse într-un sistem fiscal şi a
procedurilor elaborate de administraţia fiscală, presupune existenţa unui mecanism, a unui angrenaj, bine pus la punct, cu norme şi reguli bine determinate.
Mecanismul fiscal este alcătuit dintr-un ansamblu de metode şi tehnici pe care statul le foloseşte pentru realizarea veniturilor bugetare, ritmic şi la termenele stabilite.
Cu cât aceste metode şi tehnici sunt mai simple şi clare pentru plătitorii de impozite şi taxe, cu atât perceperea este mai uşor de realizat.
Mecanismul fiscal presupune că, în cadrul administrării impozitelor şi taxelor, atât la nivelul contribuabililor cât şi la nivelul unităţilor fiscale, percepţii rurale (comune), circumscripţii fiscale (oraşe) şi administraţii financiare (municipii), să existe întocmite evidenţe fiscale nominale (roluri, fişe ale plătitorului) şi centralizate (registru partizi-venituri, contul debite încasări), clare şi cu înregistrări la zi.
Pentru ca un mecanism fiscal să funcţioneze coerent, clar şi eficient este necesar ca în cadrul administraţiei fiscale, să fie întocmite şi aplicate procedurile de control.
La întocmirea acestor proceduri de control trebuie să se urmărească:
- crearea unei metodologii de control unitare şi clare pentru fiecare impozit sau taxă, asupra modului cum sunt aşezate şi percepute acestea;
- să se respecte etica între contribuabil şi bugetul de stat;
- să se urmărească ca orice control să fie efectuat cu acordul ambelor părţi, pe de o parte contribuabilul, iar pe de altă parte reprezentantul administraţiei fiscale. Este necesar ca orice contribuabil să fie înştiinţat din timp asupra datei începerii controlului.
Aplicarea corectă a tuturor etapelor din angrenajul unui mecanism fiscal, trebuie să permită în final, ca fiecare conducător de unitate fiscală să poată cunoaşte, la zi, situaţia gestiunii impozitelor şi taxelor aşezate la contribuabili şi datorate de aceştia.
Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli şi mod de organizare, se materializează în legi sau acte normative cu putere de lege, emise cu scopul de a colecta veniturile statului şi a reglementa cheltuirea acestora.
Sistemul fiscal în România trebuie să îndeplinească două condiţii:
- să aibă criterii precise;
- să existe o manifestare de voinţă din ambele părţi, inclusiv voinţă politică.
Faţă de sistemul fiscal şi strategia acestuia, este necesară o cât mai bună administrare fiscală pe care, de regulă, trebuie să o facă Ministerul Finanţelor Publice.
În cadrul administraţiei fiscale, trebuie elaborate două proceduri:
a) procedura fiscală;
b) procedura de control fiscal.
Procedura fiscală constă în elaborarea unei metodologii fiscale privind:
- aşezarea impozitelor şi taxelor (prin constatare, calculare şi stabilirea impozitelor şi taxelor);
- perceperea şi încasarea impozitelor şi taxelor (urmărirea, încasarea, întocmirea evidenţelor fiscale nominale – roluri şi fişele plătitorului – şi centralizate – registrul partizi – venituri, contul debite încasări etc.).
Perceperea impozitelor şi taxelor se realizează de la subiectul impozabil, reprezentat de persoană fizică sau juridică ce are în proprietate bunuri sau realizează venituri impozabile sau taxabile conform legii (care generează titluri de creanţă fiscală).Acesta are la rândul său obligaţia de a declara bunurile sau veniturile, de a întocmi anumite evidenţe, precum şi dreptul de a cere înlesniri legale şi de a contesta anumite operaţiuni ilegale.
Obiectul impozabil (materia impozabilă) este bunul, venitul etc. , pentru care se datorează impozitele directe şi vânzarea, punerea în circulaţie etc. , a unor bunuri, prestarea unui serviciu în cazul impozitelor indirecte.
Aşezarea impozitelor şi taxelor se face:
- în sume absolute (ex: taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru cazinouri, accize, impozitul pe teren);
- în cote procentuale fixe (ex: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, taxa pentru jocurile de noroc, impozitul pe dividende);
- în cote procentuale pe tranşe de venit (ex: impozitul pe salariu, impozitul pe venitul realizat din activităţi desfăşurate pe bază de liberă iniţiativă, impozitul pe sumele brute obţinute de persoanele fizice (pentru dobânzi, servicii prestate şi lucrări executate de acestea, pentru orice activitate desfăşurată în afara unităţi la care sunt salariate).
Impozitele constau în prelevarea obligatorie a unor sume la bugetul de stat sau bugetul local cu titlu definitiv, de către persoane fizice sau juridice, în condiţiile stabilite de lege, fără obligaţia de a i se asigura plătitorului o contraprestaţie directă şi imediată.
Taxele reprezintă, în principiu, plăţi efectuate de persoane fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora în mod direct şi imediat de autorităţile publice.
Nu întotdeauna valoarea taxei exprimă valoarea serviciului pentru care se percepe. Ea este stabilită în funcţie de politica fiscală a momentului sau de unele conjuncturi economice.
Cea mai cunoscută clasificare a impozitelor şi taxelor, atât în reglementările fiscale cât şi în lucrările de specialitate, este cea care are în vedere modul de percepere.
Astfel deosebim:
- impozitele directe, care se stabilesc în sarcina persoanelor fizice sau juridice, prin aplicarea unor cote de impozit asupra veniturilor sau averii acestora (impozitul pe profit, impozitul pe salarii etc. );
- impozite indirecte, care se stabilesc asupra bunurilor vândute, serviciilor prestate sau lucrărilor executate şi, de regulă, sunt incluse în preţ (taxa pe valoarea adăugată, accize şi alte taxe indirecte, taxe vamale, taxe de timbru de la persoane juridice, taxe pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare, alte impozite indirecte, impozitul pe spectacole etc.).
În România, veniturile bugetare (potrivit structurii bugetului de stat) sunt formate din:
a) venituri curente:
- venituri fiscale (impozite directe şi impozite indirecte);
- venituri nefiscale (venituri de la regiile autonome,
instituţiile publice, taxe de metrologie, taxe consulare etc.);
b) venituri din capital (din valorificarea unor bunuri ale statului, instituţii publice);
c) veniturile provenite din rambursarea ratelor de la împrumuturilor interne sau externe.
În cadrul politicii fiscale sunt reglementate modalităţile şi termenele de percepere a impozitelor şi taxelor directe şi indirecte.
De regulă, impozitele sunt progresive.
În activitatea desfăşurată de către personalul Ministerului Finanţelor Publice, central şi teritorial, aplicarea procedurii fiscale constă în a elabora şi difuza norme metodologice pentru fiecare natură de impozit sau taxă.
Aceste norme trebuie să cuprindă, explicat în detaliu, procedeul tehnic înscris în actele normative, procedeu care cuprinde următoarele capitole:
1. Baza de impozitare.
2. Cota de impozitare.
3. Excepţii de la regulă.
4. Dacă este prevăzută obligaţia de depunere a deconturilor sau a declaraţiilor de impunere şi la ce termen.
5. Evidenţă şi înregistrare(metodologică)contabilă.
6. Cine plăteşte.
7. La ce termen se plăteşte.
8. Cine încasează.
9. Când virează.
10. Bugetul la care se virează.
11. Ce facilităţi se pot acorda şi de către cine.
12. Sancţiuni pe categorii de sume (majorări, amenzi).
13. Termen de prescripţie.
14. Obligaţii declarative.
De asemenea, prin norme trebuie să se prevadă modul cum sunt aşezate, percepute şi înscrise în evidenţele fiscale impozitele şi taxele, pornind de la elementele comune ale aşezării şi perceperii acestora: obiectul venitului bugetar (venitul, profitul, preţul, bunurile, actele şi faptele), baza de calcul, subiectul venitului bugetar, cota impozabilă (procentuală fixă, procentuală progresivă), termenul de plată, înlesnirile ce se acordă contribuabililor, drepturi şi obligaţii, sancţiuni.
Aşezarea impozitelor şi taxelor constă în: constatarea, calcularea şi stabilirea lor prin debitare (roluri fiscale) sau prin crearea de obligaţii fiscale (fişa plătitorului).
A percepe impozitele este o operaţiune care se referă la urmărirea şi încasarea lor, precum şi la întocmirea evidenţelor fiscale: centralizate, nominale (rol, fişă).
Controlul modului de aşezare şi percepere a impozitelor şi taxelor se numeşte control fiscal şi se realizează cu ajutorul aparatului fiscal, parte componentă a sistemului fiscal şi a Gărzii Financiare.
Modul de organizare a controlului fiscal, procedeele şi tehnicile de control diferă în funcţie de politica financiară şi fiscală a momentului.
În prezent, controlul fiscal se realizează prin inspectorii, revizorii fiscali şi prin comisarii Gărzii financiare din cadrul direcţiilor generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Controlul poate fi operativ, sau preventiv şi ulterior şi se desfăşoară la sediul, domiciliul sau reşedinţa contribuabilului, sau la sediul organului fiscal, după caz.
Controlul operativ sau preventiv se realizează, de regulă, de comisarii Gărzii financiare, iar controlul ulterior de aparatul fiscal.
Atât timp cât cele două forme de control se desfăşoară unitar şi urmăresc acelaşi scop (cuprinderea în control a întregii materii impozabile, a tuturor contribuabililor, atât în momentul desfăşurări activităţilor impozabile cât şi ulterior), ele se completează reciproc.
Prin folosirea unei baze de date comune şi prin schimbul permanent de informaţii între inspectorii fiscali şi comisarii Gărzii financiare se poate preveni, stopa şi scoate la iveală tendinţe şi fapte de eludare a legilor fiscale.
Trebuie să înţelegem că, prin politica fiscală se crează sistemul fiscal şi strategia fiscală, iar prin administraţia fiscală se crează procedurile fiscale şi procedurile de control fiscal.
Un sistem fiscal se poate caracteriza şi în funcţie de metodele, tehnicile şi instrumentele folosite în aşezarea şi perceperea impozitelor şi taxelor.
Impunerea poate fi:
- individuală sau colectivă;
- directă sau indirectă;
- iniţială sau anuală.
Perceperea se realizează prin una din metodele:
- plata directă;
- reţinerea (stopajul) la sursă;
- aplicarea de timbre mobile.
Instrumentele folosite în aşezarea şi perceperea impozitelor şi taxelor:
- declaraţia de impunere;
- declaraţia de înregistrare pentru plătitorii de impozite şi taxe;
- declaraţia privind obligaţia la bugetul de sat (decontul privind taxa pe valoarea adăugată, decontul privind accizele, darea de seamă privind calcularea, reţinerea şi vărsarea impozitului pe salarii);
- procesul – verbal de verificare a declaraţiilor şi deconturilor;
- procesul – verbal de control;
- înştiinţarea de plată;
- somaţiile şi sechestrele asigurătorii (documentaţiile de valorificare a acestora).
Transpunerea în practică a prevederilor cuprinse într-un sistem fiscal şi a
procedurilor elaborate de administraţia fiscală, presupune existenţa unui mecanism, a unui angrenaj, bine pus la punct, cu norme şi reguli bine determinate.
Mecanismul fiscal este alcătuit dintr-un ansamblu de metode şi tehnici pe care statul le foloseşte pentru realizarea veniturilor bugetare, ritmic şi la termenele stabilite.
Cu cât aceste metode şi tehnici sunt mai simple şi clare pentru plătitorii de impozite şi taxe, cu atât perceperea este mai uşor de realizat.
Mecanismul fiscal presupune că, în cadrul administrării impozitelor şi taxelor, atât la nivelul contribuabililor cât şi la nivelul unităţilor fiscale, percepţii rurale (comune), circumscripţii fiscale (oraşe) şi administraţii financiare (municipii), să existe întocmite evidenţe fiscale nominale (roluri, fişe ale plătitorului) şi centralizate (registru partizi-venituri, contul debite încasări), clare şi cu înregistrări la zi.
Pentru ca un mecanism fiscal să funcţioneze coerent, clar şi eficient este necesar ca în cadrul administraţiei fiscale, să fie întocmite şi aplicate procedurile de control.
La întocmirea acestor proceduri de control trebuie să se urmărească:
- crearea unei metodologii de control unitare şi clare pentru fiecare impozit sau taxă, asupra modului cum sunt aşezate şi percepute acestea;
- să se respecte etica între contribuabil şi bugetul de stat;
- să se urmărească ca orice control să fie efectuat cu acordul ambelor părţi, pe de o parte contribuabilul, iar pe de altă parte reprezentantul administraţiei fiscale. Este necesar ca orice contribuabil să fie înştiinţat din timp asupra datei începerii controlului.
Aplicarea corectă a tuturor etapelor din angrenajul unui mecanism fiscal, trebuie să permită în final, ca fiecare conducător de unitate fiscală să poată cunoaşte, la zi, situaţia gestiunii impozitelor şi taxelor aşezate la contribuabili şi datorate de aceştia.
Pierderea contabila
Pierderea contabila bruta se recupereaza din profiturile contabile brute obtinute in urmatorii ani, fara a se limita perioada de timp in care pierderea contabila bruta dintr-un an se poate recupera din profiturile contabile brute obtinute in viitor.
Numai in cazul pierderii fiscale exista prevederi prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare si prin normele metodologice de aplicare a acestuia, ca aceasta se poate recupera din profitul impozabil obtinut in urmatorii 5 ani consecutivi, iar incepand din anul 2009 aceasta perioada de recuperare se mareste la 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se vor efectua in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale in vigoare din anul inregistrarii acestora.
Recuperarea pierderii contabile brute se face numai anual, dupa incheierea anului fiscal, prin situatiile financiare anuale, in ordinea inregistrarii acestora, potrivit reglementarilor legale in vigoare.
Numai in cazul pierderii fiscale exista prevederi prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare si prin normele metodologice de aplicare a acestuia, ca aceasta se poate recupera din profitul impozabil obtinut in urmatorii 5 ani consecutivi, iar incepand din anul 2009 aceasta perioada de recuperare se mareste la 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se vor efectua in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale in vigoare din anul inregistrarii acestora.
Recuperarea pierderii contabile brute se face numai anual, dupa incheierea anului fiscal, prin situatiile financiare anuale, in ordinea inregistrarii acestora, potrivit reglementarilor legale in vigoare.
Sponsorizare si mecenat
In prezent, operatiunile de sponsorizare si mecenat sunt reglementate prin Legea privind sponsorizarea nr. 32/1994, cu modificarile si completarile ulterioare, iar tratamentul fiscal al acestora sub aspectul deductibilitatii si taxei pe valoarea adaugata pentru operatiunile constand in acordarea de bunuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii, este reglementat de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sponsorizarea reprezinta actul juridic prin care doua persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru sustinerea unor activitati fara scop lucrativ desfasurate de catre beneficiarul sponsorizarii.
Operatiunea de sponsorizare presupune incheierea unui contract de sponsorizare in forma scrisa, cu specificarea obiectului, valorii si duratei sponsorizarii, precum si a drepturilor si obligatiilor partilor.
Mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoana fizica sau juridica, numita mecena, transfera, fara obligatie de contrapartida directa sau indirecta, dreptul sau de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare catre o persoana fizica, ca activitate filantropica cu caracter umanitar, pentru desfasurarea unor activitati in domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau stiintific-cercetare fundamentala sau aplicata.
Actul de mecenat se incheie in forma autentica in care se vor specifica:
• obiectul,
• durata
• valoarea acestuia.
Beneficiarii operatiunilor de sponsorizare:
- Orice persoana juridica fara scop lucrativ, care desfasoara in Romania sau urmeaza sa desfasoare o activitate in domeniile: cultural, artistic, educativ, de invatamant, medico-sanitar, stiintific, cercetare fundamentala sau aplicata, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protectiei omului, de asistenta si servicii sociale, de asistenta si servicii sociale, de protectia mediului, social si comunitar, de reprezentare a asociatiilor profesionale, precum si de intretinere, restaurare, conservare si punere in valoare a monumentelor istorice;
- Institutiile si autoritatile publice, inclusiv organele de specialitate ale administratiei publice pentru activitatile prevazute mai sus;
- Pot fi sponsorizate, in conditiile legii mentionate anterior, emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune, precum si carti ori publicatii din domeniile definite mai sus;
- Orice persoana fizica cu domiciliul in Romania a carei activitate in unul dintre domeniile prevazute mai sus este recunoscuta de catre o persoana juridica fara scop lucrativ sau de catre o institutie publica ce activeaza in domeniul pentru care se solicita sponsorizarea.
Beneficiarii operatiunilor de mecenat
Poate fi beneficiar al mecenatului orice persoana fizica cu domiciliul in Romania, fara obligativitatea de a fi recunoscuta de catre o poersoana juridica fara scop lucrativ sau de catre o institutie publica, care necesita un sprijin in domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau stiintific.
In conformitate cu prevederile art. 21 pct. 4 lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, cheltuielile de sponsorizare sau mecenat sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.
In situatia in care entitatile efectueaza sponsorizari si/sau acte de mecenat potrivit Legii privind sponsorizarea nr. 32/1994, in baza unui contract de sponsorizare, atunci acestea se deduc din impozitul pe profit datorat, sumele aferernte acestor operatiuni, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
• sunt in limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
• nu depasesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
6582=5311/5121
Sponsorizarea reprezinta actul juridic prin care doua persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru sustinerea unor activitati fara scop lucrativ desfasurate de catre beneficiarul sponsorizarii.
Operatiunea de sponsorizare presupune incheierea unui contract de sponsorizare in forma scrisa, cu specificarea obiectului, valorii si duratei sponsorizarii, precum si a drepturilor si obligatiilor partilor.
Mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoana fizica sau juridica, numita mecena, transfera, fara obligatie de contrapartida directa sau indirecta, dreptul sau de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare catre o persoana fizica, ca activitate filantropica cu caracter umanitar, pentru desfasurarea unor activitati in domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau stiintific-cercetare fundamentala sau aplicata.
Actul de mecenat se incheie in forma autentica in care se vor specifica:
• obiectul,
• durata
• valoarea acestuia.
Beneficiarii operatiunilor de sponsorizare:
- Orice persoana juridica fara scop lucrativ, care desfasoara in Romania sau urmeaza sa desfasoare o activitate in domeniile: cultural, artistic, educativ, de invatamant, medico-sanitar, stiintific, cercetare fundamentala sau aplicata, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protectiei omului, de asistenta si servicii sociale, de asistenta si servicii sociale, de protectia mediului, social si comunitar, de reprezentare a asociatiilor profesionale, precum si de intretinere, restaurare, conservare si punere in valoare a monumentelor istorice;
- Institutiile si autoritatile publice, inclusiv organele de specialitate ale administratiei publice pentru activitatile prevazute mai sus;
- Pot fi sponsorizate, in conditiile legii mentionate anterior, emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune, precum si carti ori publicatii din domeniile definite mai sus;
- Orice persoana fizica cu domiciliul in Romania a carei activitate in unul dintre domeniile prevazute mai sus este recunoscuta de catre o persoana juridica fara scop lucrativ sau de catre o institutie publica ce activeaza in domeniul pentru care se solicita sponsorizarea.
Beneficiarii operatiunilor de mecenat
Poate fi beneficiar al mecenatului orice persoana fizica cu domiciliul in Romania, fara obligativitatea de a fi recunoscuta de catre o poersoana juridica fara scop lucrativ sau de catre o institutie publica, care necesita un sprijin in domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau stiintific.
In conformitate cu prevederile art. 21 pct. 4 lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, cheltuielile de sponsorizare sau mecenat sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.
In situatia in care entitatile efectueaza sponsorizari si/sau acte de mecenat potrivit Legii privind sponsorizarea nr. 32/1994, in baza unui contract de sponsorizare, atunci acestea se deduc din impozitul pe profit datorat, sumele aferernte acestor operatiuni, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
• sunt in limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
• nu depasesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
6582=5311/5121
joi, 28 octombrie 2010
INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE A SERVICIULUI DE DEPUNERE A DECLARAŢIILOR ON-LINE
- 1.100 Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat
- 2.101Declaraţie privind impozitul pe profit
- 3.102Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale
- 4.103 Declaraţie privind accizele
- 5.120 Decont privind accizele
- 6.130 Decont privind impozitul la ţiţeiul din producţia internă
- 7.200 Declaraţie privind veniturile realizate
- 8.300Decont de taxă pe valoarea adăugată
- 9.301Decont special de taxă pe valoarea adăugată
- 10.390Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri
- 11.710Declaraţie rectificativă
1. Obţineţi un certificat de semnătură electronică de la o firmă autorizată.
2. Instalaţi programul Adobe Reader 8.2.
3. Descărcaţi documentul de confirmare de pe portalul ANAF, completaţi-l (dvs. şi furnizorul certificatului) şi transmiteţi-l prin e-mail la ANAF.
4. Listaţi, semnaţi şi ştampilaţi cererea de utilizare a serviciului de depunere electronică (formularul 150).
5. Prezentaţi documentele necesare la orice unitate fiscală (împuternicirea, act identitate, formularul 150).
6. Aşteptaţi primirea pe e-mail a dreptului de utilizare a serviciului.
7. Descărcaţi formularele electronice de pe portalul ANAF.
8. Completaţi formularele de declaraţii.
9. Transmiteţi declaraţiile.
10.Examinaţi starea declaraţiilor transmise.
CERINŢE DE SISTEM
Sistemul de transmitere prin Internet a declaraţiilor fiscale funcţionează pe majoritatea calculatoarelor cu sistem de operare Windows.
Înainte de orice operaţie, vă recomandăm să creaţi un folder cu numele DECEL (declarare electronică), unde veţi salva toate fişierele necesare acestei aplicaţii.
DESPRE CERTIFICATELE DIGITALE CALIFICATE
Pentru a transmite o declaraţie fiscală prin Internet trebuie să aplicaţi o semnătură electronică, obţinută printr-un certificat digital. Conform OMEF 858/2008, certificatele digitale se obţin de la furnizorii de servicii de certificare acreditaţi în condiţiile Legii 455/2001 privind semnătura electronică. Acest certificat digital este denumit în continuare certificat digital calificat.
Cu un singur certificat puteţi semna declaraţii fiscale pentru mai mulţi contribuabili, dacă aveţi împuternicirea lor.
Dacă o firmă (de ex. de contabilitate) care ţine evidenţele fiscale ale unor clienţi, doreşte să folosească mai mulţi angajaţi pentru semnarea electronică a declaraţiilor fiscale, atunci fiecare angajat va avea un certificat digital pe o adresă proprie de e-mail (nu adresa unică a firmei).
Pentru siguranţa transmiterii datelor, trebuie ca certificatul digital calificat deţinut de dvs. să fie confirmat de cel care vi l-a eliberat. Pentru aceasta, descărcaţi următorul document de confirmare de pe portalul ANAF, pagina Asistenţă Contribuabili, modulul Toate formularele cu explicaţii la adresa:
http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/confirmare.pdf Completaţi documentul de confirmare, aplicând semnătura digitală în căsuţa Semnătură utilizator.
Completaţi documentul doar în jumătatea de sus, nu semnaţi şi în locul Autorităţii de Certificare.
La apăsarea pe butonul Validate Signature nu trebuie să apară erori. Trimiteţi acest fişier prin e-mail la firma care v-a eliberat certificatul digital. Aceasta va verifica datele din documentul dvs. şi va aplica semnătura electronică în căsuţa Semnătură autoritate de certificare, după care va înapoia pe adresa dvs. de e-mail documentul confirmat.
Cu acest document vă înregistraţi acum la ANAF, astfel: intraţi pe portalul ANAF, meniul Depunere declaraţii, modulul Înregistrare certificate calificate. Selectaţi (cu butonul Browse) documentul de confirmare, apoi îl trimiteţi apăsând butonul Transmite documentul.
Contul unic-modificari
In Monitorul Oficial, Partea I, nr. 706/22.10.2010, a fost publicat Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 2.606/2010 pentru modificarea si completarea OPANAF nr. 1.294/2007 privind impozitele, contributiile si alte sume reprezentand creante fiscale, care se platesc de contribuabili intr-un cont unic.
Actul normativ modifica Anexa nr. 1 privind nomenclatorul obligatiilor fiscale datorate la bugetul de stat, care se platesc in contul unic 20.47.01.01 „Venituri ale bugetului de stat - sume incasate pentru bugetul de stat in contul unic, in curs de distribuire”, astfel:
- „Plati anticipate, in contul impozitului pe profit anual, datorate de societati comerciale bancare, persoane juridice romane, si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine (rd. 1) si „Impozit pe profit datorat de persoane juridice romane, altele decat cele prevazute la punctul 1” (rd. 2) vor avea ca temei legal art. 13, 18 si 34 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare;
- nu se vor mai plati in contul unic 20.47.01.01 , urmatoarelor creante fiscale:
1.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor” (rd. 6),
2.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor din asociere datorat de persoane fizice” (rd. 7),
3.„Impozit pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal” (rd. 21),
4.„Taxa pe jocuri de noroc datorata lunar, pe perioada de valabilitate a licentei de exploatare a jocurilor de noroc” (rd. 26),
5.„Taxa pe jocuri de noroc regularizata periodic, in functie de realizari, datorata pentru perioada de raportare” (rd.27),
6.„Taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale” (rd. 29), „Redevente miniere” (rd.30) si „Redevente petroliere” (rd. 31).
Creantele fiscale reprezentand:
1.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor”,
2.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor din asociere datorat de persoane fizice romane, altele decat cele de la pct. 1”,
3.„Taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale”,
4.„Redevente miniere”,
5.„Redevente petroliere”,
6.„Impozit pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal retinut de notarii publici, aferent operatiunilor translative ale dreptului de proprietate incheiate pana la data de 13 mai 2010 inclusiv”
care s-au declarat si nu au fost platite pana la data intrarii in vigoare a acestui act normativ, respectiv 22 octombrie 2010, se vor achita in contul 20.47.01.01 - Sume incasate pentru bugetul de stat in contul unic, in curs de distribuire.
Creantele fiscale reprezentand:
1.„Taxa pe jocuri de noroc datorata lunar, pe perioada de valabilitate a licentei de exploatare a jocurilor de noroc",
2.„Taxa anuala de autorizare a jocurilor de noroc, regularizata periodic, in functie de realizari" care s-au declarat si nu au fost platite pana la data intrarii in vigoare a ordinului, respectiv 22 octombrie 2010, se vor achita in contul 20.16.01.01.02 - „Taxe pentru jocurile de noroc platite in contul unic”.
- 20.16.01.01.03 - "Regularizari periodice ale taxei anuale de autorizare a jocurilor de noroc", creantele fiscale reprezentand taxa anuala de autorizare a jocurilor de noroc, regularizata periodic, in functie de realizari;
- 20.16.01.04 - "Taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale", creantele fiscale reprezentand taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale;
- 20.30.01.05.01 - "Redevente miniere", creantele fiscale reprezentand redevente miniere;
- 20.30.01.05.02 - "Redevente petroliere" , creantele fiscale reprezentand redevente petroliere;
- 20.03.01.18 - "Impozit pe venituri din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal", creantele fiscale reprezentand impozit pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal retinut de notarii publici, aferent operatiunilor translative ale dreptului de proprietate incheiate incepand cu data de 14 mai 2010.
La Anexa nr. 2, nomenclatorul obligatiilor fiscale datorate bugetelor asigurarilor sociale si fondurilor speciale, care se platesc in contul unic 55.02 „Disponibil al bugetelor asigurarilor sociale si fondurilor speciale, in curs de distribuire” s-au introdus:
- "Contributia individuala de asigurari sociale datorata de persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decat cele de natura salariala" - (rd. 27),
- "Contributia individuala de asigurari pentru somaj datorata de persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decat cele de natura salariala" - (rd. 28), care au ca temei legal art. III din OUG nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si alte masuri financiar-fiscale, cu modificarile ulterioare.
Actul normativ modifica Anexa nr. 1 privind nomenclatorul obligatiilor fiscale datorate la bugetul de stat, care se platesc in contul unic 20.47.01.01 „Venituri ale bugetului de stat - sume incasate pentru bugetul de stat in contul unic, in curs de distribuire”, astfel:
- „Plati anticipate, in contul impozitului pe profit anual, datorate de societati comerciale bancare, persoane juridice romane, si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine (rd. 1) si „Impozit pe profit datorat de persoane juridice romane, altele decat cele prevazute la punctul 1” (rd. 2) vor avea ca temei legal art. 13, 18 si 34 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare;
- nu se vor mai plati in contul unic 20.47.01.01 , urmatoarelor creante fiscale:
1.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor” (rd. 6),
2.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor din asociere datorat de persoane fizice” (rd. 7),
3.„Impozit pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal” (rd. 21),
4.„Taxa pe jocuri de noroc datorata lunar, pe perioada de valabilitate a licentei de exploatare a jocurilor de noroc” (rd. 26),
5.„Taxa pe jocuri de noroc regularizata periodic, in functie de realizari, datorata pentru perioada de raportare” (rd.27),
6.„Taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale” (rd. 29), „Redevente miniere” (rd.30) si „Redevente petroliere” (rd. 31).
Creantele fiscale reprezentand:
1.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor”,
2.„Impozit pe veniturile microintreprinderilor din asociere datorat de persoane fizice romane, altele decat cele de la pct. 1”,
3.„Taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale”,
4.„Redevente miniere”,
5.„Redevente petroliere”,
6.„Impozit pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal retinut de notarii publici, aferent operatiunilor translative ale dreptului de proprietate incheiate pana la data de 13 mai 2010 inclusiv”
care s-au declarat si nu au fost platite pana la data intrarii in vigoare a acestui act normativ, respectiv 22 octombrie 2010, se vor achita in contul 20.47.01.01 - Sume incasate pentru bugetul de stat in contul unic, in curs de distribuire.
Creantele fiscale reprezentand:
1.„Taxa pe jocuri de noroc datorata lunar, pe perioada de valabilitate a licentei de exploatare a jocurilor de noroc",
2.„Taxa anuala de autorizare a jocurilor de noroc, regularizata periodic, in functie de realizari" care s-au declarat si nu au fost platite pana la data intrarii in vigoare a ordinului, respectiv 22 octombrie 2010, se vor achita in contul 20.16.01.01.02 - „Taxe pentru jocurile de noroc platite in contul unic”.
Atentie,
Incepand cu 22 octombrie 2010, aceste creante se vor achita la bugetul de stat, in urmatoarele conturi:- 20.16.01.01.03 - "Regularizari periodice ale taxei anuale de autorizare a jocurilor de noroc", creantele fiscale reprezentand taxa anuala de autorizare a jocurilor de noroc, regularizata periodic, in functie de realizari;
- 20.16.01.04 - "Taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale", creantele fiscale reprezentand taxa pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale;
- 20.30.01.05.01 - "Redevente miniere", creantele fiscale reprezentand redevente miniere;
- 20.30.01.05.02 - "Redevente petroliere" , creantele fiscale reprezentand redevente petroliere;
- 20.03.01.18 - "Impozit pe venituri din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal", creantele fiscale reprezentand impozit pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal retinut de notarii publici, aferent operatiunilor translative ale dreptului de proprietate incheiate incepand cu data de 14 mai 2010.
La Anexa nr. 2, nomenclatorul obligatiilor fiscale datorate bugetelor asigurarilor sociale si fondurilor speciale, care se platesc in contul unic 55.02 „Disponibil al bugetelor asigurarilor sociale si fondurilor speciale, in curs de distribuire” s-au introdus:
- "Contributia individuala de asigurari sociale datorata de persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decat cele de natura salariala" - (rd. 27),
- "Contributia individuala de asigurari pentru somaj datorata de persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decat cele de natura salariala" - (rd. 28), care au ca temei legal art. III din OUG nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si alte masuri financiar-fiscale, cu modificarile ulterioare.
sâmbătă, 23 octombrie 2010
2 cuvinte...
Foaie verde de Rarau, noi o ducem din ce in ce mai bine!Pare a fi lozinca de astazi.Cum a lovit criza financiara de pe alte meleaguri Romania si cum a bulversat economia noastra?Cum?Cum se face ca economia Romaniei care a fost comprimata de privatizarile numai de dragul terenului si a valorificarii la fier vechi a utilajelor a "cazut" in pacatul crizei?Cand PIB-ul Romaniei era de cca 130 miliare de euro,Statul s-a vazut pe "cai mari" si si-a angajat personal de la 900.000 la 1.300.000,a demarat tot felul de proiecte mai mult sau mai putin costisitoare si necesare.S-a indatorat peste masura in ideea celor 8% de crestere economica(cca 8-9 miliare de euro) ce urmau sa "vina" ani multi.Marirea de salarii din "pix" fara sa avem ca baza productia si productivitatea,majorarea pensiilor (care era necesara)datorata si majorarilor de preturi venite pe urma majorarilor de salarii, pe o piata neconcurentiala,cresterea exagerata a asistentei sociale pentru culegerea de voturi a dus previzibil la deficit bugetar nesustenabil.Intrarea in Comunitate a insemnat "valuri de marfuri" cu plata pe "mai tarziu".Creditul numai cu buletinul a facut cariera.Cand investitorii in constuctii sau in industrie,speriati de criza financiara si-au luat bagajele si capitalul, iar cei ce "capsunau" prin strainatate au venit inapoi,adio venituri la buget.A mai dat si Pogea o lovitura prin "impozit minim" si celor ce faceau o mica afacere si care nu aduceau venit la stat ,dar, macar se autointretineau ,ba chiar,nevoiti fiind,mai contribuiau la buget cu impozite si contributii de la "salariatul" ce-l avea (deoarece erau "micro").120.000 de "societati" au disparut si cca 50.000 de "salariati" au intrat in...somaj.Astfel,daca luam in considereare membrii familiilor lor, 400.000 -500.000 de persoane au ramas fara venituri devenind asistati sociali,incapabili sa-si plateasca intretinerea la bloc.A descurajat pe multi care mai aveau cate o intiativa de a iesi din somaj sau din salariul lor mizerabil.De la 01.10.2010 aceast "impozit minim" a disparut dar a ramas trauma ce greu se va vindeca.Din 2012 o sa fim nevoiti sa platim impozitul pe profit (care nu l-am realizat inca si nici nu stim daca i-l vom mai realiza) in "avans",adica forfetar pe baza cifrei de afaceri din 2011si a impozitului pe profit aferent,de parca economia Romaniei o sa merga "duduind".
miercuri, 20 octombrie 2010
Inflatie?
foarte MARE prin emisiune exagerata de bancnote.Pai noi suntem in criza de LICHIDITATI !.Adica exact invers inflatiei.Cu alte cuvinte avem o "foame" de bani care se procura de la banci prin credite foarte scumpe(dobanda) si foarte greu.Normal este ca masa monetara sa fie in deficit in acest caz si sa avem o deflatie si nu cum vorbesc altii o inflatie. Este adevarat ca unii actioneaza anapoda si maresc preturile tocmai acum cand este o seceta de bani.Ce inseamna asta?Ca economia noastra NU este o economie sanatoasa iar "actorii" sunt de-a dreptul "dusi cu pluta".Marirea preturilor asa degeaba...ca "ne-a venit" sau determinate chiar de statul roman prin foamea de bani, marind preturile controlate de el(energie,transport,etc) sau prin impozite, nu face altceva decat sa scada masa monetara si sa mareasca "costul vietii",adica sa scada PUTEREA DE CUMPARARE.
Marirea preturilor pe "seceta" asta este un nonsens...ar trebui ca BNR sa treaca la tiparnita de bani si sa-i ofere aproape gratis pe "piata",marind masa monetara ! . SALARIUL trebuie sa CREASCA ca sa avem CUM sa cumparam la asemenea preturi.Asa poate sa apara INFLATIA !.Altfel...nu este altceva decat un mod de a ne baga "mana in buzunar",lasandu-ne fara economiile noastre,adica jaf legal.Daca la acest "jaf' " ii dam denumirea de "inflatie"...e ca si cum la "tichia de margaritar" ii spunem "peruca".
luni, 18 octombrie 2010
Depunerea declaratiilor anuale de impozit-2010
Depunerea declaratiilor anuale de impozit pe profit pentru anul 2010
1.Contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 februarie închiderea exercitiului financiar anterior
25 februarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie -30septembrie 2010
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 octombrie -31decembrie 2010
Atentie:contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 februarie închiderea exercitiului financiar anterior nu mai depun pentru impozitul pe profit declaratia 100 privind obligatiile de plata la bugetul de stat aferenta trimestrului IV.
_______________________________________________
2.Contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 aprilie închiderea exercitiului financiar anterior
Contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 aprilie închiderea exercitiului financiar anterior declara si platesc pentru ultimul trimestru o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III al aceluiasi an fiscal.
25 ianuarie 2011 termen de depunere pentru:
________________________________________________________________
Pierderea fiscala înregistrata în cele doua perioade aferente anului 2010 se recupereaza potrivit prevederilor art. 26 din Codul fiscal, fiecare perioada fiind considerata an fiscal în sensul perioadei de 5 ani, respectiv 7 ani
_______________________________________________________________
minim anual la 12 si înmultirea cu 9, stabilind impozitul datorat.
2.Perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2010 : contribuabilii vor determina impozitul pe profit aferent acestei perioade.
1.Contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 februarie închiderea exercitiului financiar anterior
25 februarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie -30septembrie 2010
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 octombrie -31decembrie 2010
Atentie:contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 februarie închiderea exercitiului financiar anterior nu mai depun pentru impozitul pe profit declaratia 100 privind obligatiile de plata la bugetul de stat aferenta trimestrului IV.
_______________________________________________
2.Contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 aprilie închiderea exercitiului financiar anterior
Contribuabilii care definitiveaza pâna la 25 aprilie închiderea exercitiului financiar anterior declara si platesc pentru ultimul trimestru o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III al aceluiasi an fiscal.
25 ianuarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 100 privind obligatiile de plata la bugetul de stat aferenta trim. IV
25 februarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie -30septembrie 2010
25 aprilie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 octombrie -31decembrie 2010
________________________________________________________________
Pierderea fiscala înregistrata în cele doua perioade aferente anului 2010 se recupereaza potrivit prevederilor art. 26 din Codul fiscal, fiecare perioada fiind considerata an fiscal în sensul perioadei de 5 ani, respectiv 7 ani
_______________________________________________________________
Metodologie de calcul
1.Perioada 01 ianuarie - 30 septembrie 2010 : contribuabilii vor determina impozitul pe profit aferent acestei perioade si vor efectua comparatia cu impozitul minim anual prevazut la art. 18 alin. (3) recalculat corespunzator pentru perioada 01 ianuarie - 30 septembrie 2010 prin împartirea impozituluiminim anual la 12 si înmultirea cu 9, stabilind impozitul datorat.
-25 februarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 101 privind impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie -30septembrie 2010
2.Perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2010 : contribuabilii vor determina impozitul pe profit aferent acestei perioade.
25 ianuarie 2011 termen de depunere pentru:
Declaratia 100 privind obligatiile de plata la bugetul de stat aferenta trim. IV-o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III.
duminică, 17 octombrie 2010
Certificatul de atestare fiscală
Certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice cuprinde trei secţiuni, respectiv: secţiunea A „Obligaţii de plată”, secţiunea B „Alte menţiuni”, secţiunea C „Informaţii pentru verificarea eligibilităţii persoanelor juridice pentru accesarea fondurilor externe nerambursabile”.
Secţiunea A cuprinde obligaţiile de plată restante pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuţie şi alte venituri bugetare şi obligaţii fiscale accesorii.
Prin obligaţii de plată restante se înţelege obligaţiile de plată exigibile existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă, şi neachitate până la data eliberării certificatului de atestare fiscală.
Certificatele de atestare fiscală pentru persoane juridice eliberate în primele 5 zile lucrătoare ale lunii menţionează creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţă şi neachitate până la data eliberării certificatului de atestare fiscală.
Secţiunea B cuprinde menţiuni privind:
- actul prin care s-au acordat înlesniri la plată, după caz, precum şi cuantumul sumelor ce fac obiectul acestora;
- planul de reorganizare judiciară aprobat de către judecătorul sindic, precum şi cuantumul obligaţiilor cu termene de plată viitoare stabilite prin acest plan de reorganizare judiciară;
- cerere de restituire şi/sau compensare în curs de soluţionare şi cuantumul sumelor ce fac obiectul acesteia;
- decontul de TVA cu sume negative şi opţiune de rambursare, precum şi cuantumul sumelor ce fac obiectul acestuia;
- cereri de compensare atipice, precum şi cuantumul sumelor ce au făcut obiectul acestora;
- alte menţiuni.
La secţiunea C se vor menţiona diferenţa dintre obligaţiile de plată cuprinse la secţiunea A şi sumele menţionate la secţiunea B şi totalul obligaţiilor bugetare de plată în ultimele 12 luni.
Atenţie! Informaţiile din secţiunea C se vor completa doar dacă solicitantul certificatului de atestare fiscală menţionează expres acest lucru în cererea sa.
Nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice sumele reprezentând creanţe fiscale stabilite prin acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condiţiile art. 14-15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi sumele reprezentând amenzi contravenţionale pentru care s-au formulat plângeri în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Important! Certificatul de atestare fiscală se utilizează şi în cazul entităţilor fără personalitate juridică prevăzute la art. 72 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Baza legală: Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 673/2009 pentru modificarea Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 752/2006 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice şi fizice, a certificatului de obligaţii bugetare, precum şi a modelului şi conţinutului acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355/27.05.2009.
Secţiunea A cuprinde obligaţiile de plată restante pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuţie şi alte venituri bugetare şi obligaţii fiscale accesorii.
Prin obligaţii de plată restante se înţelege obligaţiile de plată exigibile existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă, şi neachitate până la data eliberării certificatului de atestare fiscală.
Certificatele de atestare fiscală pentru persoane juridice eliberate în primele 5 zile lucrătoare ale lunii menţionează creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţă şi neachitate până la data eliberării certificatului de atestare fiscală.
Secţiunea B cuprinde menţiuni privind:
- actul prin care s-au acordat înlesniri la plată, după caz, precum şi cuantumul sumelor ce fac obiectul acestora;
- planul de reorganizare judiciară aprobat de către judecătorul sindic, precum şi cuantumul obligaţiilor cu termene de plată viitoare stabilite prin acest plan de reorganizare judiciară;
- cerere de restituire şi/sau compensare în curs de soluţionare şi cuantumul sumelor ce fac obiectul acesteia;
- decontul de TVA cu sume negative şi opţiune de rambursare, precum şi cuantumul sumelor ce fac obiectul acestuia;
- cereri de compensare atipice, precum şi cuantumul sumelor ce au făcut obiectul acestora;
- alte menţiuni.
La secţiunea C se vor menţiona diferenţa dintre obligaţiile de plată cuprinse la secţiunea A şi sumele menţionate la secţiunea B şi totalul obligaţiilor bugetare de plată în ultimele 12 luni.
Atenţie! Informaţiile din secţiunea C se vor completa doar dacă solicitantul certificatului de atestare fiscală menţionează expres acest lucru în cererea sa.
Nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice sumele reprezentând creanţe fiscale stabilite prin acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condiţiile art. 14-15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi sumele reprezentând amenzi contravenţionale pentru care s-au formulat plângeri în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Important! Certificatul de atestare fiscală se utilizează şi în cazul entităţilor fără personalitate juridică prevăzute la art. 72 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Baza legală: Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 673/2009 pentru modificarea Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 752/2006 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice şi fizice, a certificatului de obligaţii bugetare, precum şi a modelului şi conţinutului acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355/27.05.2009.
joi, 14 octombrie 2010
Despre impozitul pe profit.
Pentru a se calcula impozitul pe profit se urmeaza 3 pasi:
(nota: NU intra in discutie impozitul minim pe profit)
1.Dpvd al contablitatii:
calcul de la 01.01 la data stabilirii impozitului pe profit.
[(sold 121 +ch.nedeductibile - venituri neimpozabile)-pierderile fiscale anii anteriori]*16%= suma impozitului pe profit
se storneaza operatiunile contabile anterioare 691-441 in rosu
se operaza nota contabila cu suma impozitului pe profit la data calculului.
__________________________________________
2.Dpvd al declaratiei 100 la ANAF
(nota: NU intra in discutie impozitul minim pe profit)
1.Dpvd al contablitatii:
calcul de la 01.01 la data stabilirii impozitului pe profit.
[(sold 121 +ch.nedeductibile - venituri neimpozabile)-pierderile fiscale anii anteriori]*16%= suma impozitului pe profit
se storneaza operatiunile contabile anterioare 691-441 in rosu
se operaza nota contabila cu suma impozitului pe profit la data calculului.
__________________________________________
2.Dpvd al declaratiei 100 la ANAF
calcul de la 01.01 la data stabilirii impozitului pe profit.
[(sold 121 +ch.nedeductibile - venituri neimpozabile)-pierderile fiscale anii anteriori]*16%= suma impozitului pe profit
Din suma impozitului pe profit rezultat se SCAD cele declarate anterior in anul fiscal actual.
Ce rezulta ca diferenta (pozitiva) se declara la ANAF
___________________________________________
3.Dpvd al datoriei de plata
calcul de la 01.01 la data stabilirii impozitului pe profit.
[(sold 121 +ch.nedeductibile - venituri neimpozabile)-pierderile fiscale anii anteriori]*16%= suma impozitului pe profit
din suma impozitului pe profit calculata se SCAD platile efectuate la ANAF numai cele ce privesc
stingerea obligatiei de plata in anul fiscal actual,se scade si eventual soldul initial debitor al ct.441(sume achitate in plus)
Ce rezulta reprezinta suma de bani ce se plateste in contul datoriei privind impozitul pe profit.
____________________________________________
____________________________________________
Exemple:
1.Dpvd al contablitatii:
sold debitor(pierdere) ct.121 la trim.III anul N=1630lei
pierderi anul N-1= 200lei
ch.nedeductibile(amenzi,penalitati,ch.cu imp pe profit)=3000lei+690lei
ven.neimpozabile = 500lei
calcul: -1630lei+3690lei-500lei = 1560lei-200lei=1360lei*16/100=217.60lei
storno rd ct691=690lei
691-441=690lei(rosu)
691-441=217.60lei
_____________________________________
2.Dpvd al declaratiei 100 la ANAF
sold debitor(pierdere) ct.121 la trim.III anul N=1630lei
pierderi anul N-1= 200lei
ch.nedeductibile(amenzi,penalitati,ch.cu imp pe profit)=3000lei+690lei
ven.neimpozabile = 500lei
calcul: -1630lei+3690lei-500lei = 1560lei-200lei=1360lei*16/100=217.60lei
declarat trim I = 90lei
declarat tim II=70lei
calcul: 218lei-90lei-70lei= 58lei
se declara in trim III = 58lei la ANAF,decl.100
__________________________________________
3.Dpvd al datoriei de plata
sold debitor(pierdere) ct.121 la trim.III anul N=1630lei
pierderi anul N-1= 200lei
ch.nedeductibile(amenzi,penalitati,ch.cu imp pe profit)=3000lei+690lei
ven.neimpozabile = 500lei
calcul: -1630lei+3690lei-500lei = 1560lei-200lei=1360lei*16/100=217.60lei
achitat trim I = 90lei
achitat tri.II =0lei
calcul: 218lei-90lei-0lei= 128lei
Se achita ptr.trim III suma de 128 lei
vineri, 8 octombrie 2010
Ordinul nr. 2.374 din 30 septembrie 2010
Monitorul Oficial nr. 679/2010: Ordinul nr. 2.374 din 30 septembrie 2010 al ministrului Finantelor Publice (Ordinul MFP nr. 2.374/2010) privind stabilirea termenului de declarare si de plata pentru sumele rezultate din ajustarea taxei pe valoarea adaugata, in situatia in care beneficiarul transferului de active nu este persoana inregistrata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata.
Publicat in Monitorul Oficial nr. 679 din 07 septembrie 2010 (M.Of. 679/2010).
In temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 128 alin. (4) si (7), art. 148, 149 si 161 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 81 alin. (2) si art. 111 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul finantelor publice emite urmatorul ordin:
Art. 1. - (1) Persoanele impozabile, beneficiare ale transferului de active prevazut la art. 128 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumit in continuare Codul fiscal, care nu sunt inregistrate in scopuri de taxa pe valoarea adaugata conform art. 153 din Codul fiscal si nu se vor inregistra in scopuri de taxa pe valoarea adaugata ca urmare a transferului, au obligatia depunerii unei declaratii privind sumele rezultate din ajustarea taxei pe valoarea adaugata, in situatia in care beneficiarul transferului de active nu este persoana inregistrata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata.
(2) Declaratiile prevazute la alin. (1) se depun pana la data de 25, inclusiv, a lunii urmatoare lunii in care are loc transferul de active.
Art. 2. - Persoanele prevazute la art. 1 au obligatia platii sumelor rezultate ca urmare a ajustarii taxei pe valoarea adaugata conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 din Codul fiscal, dupa caz, pana la data de 25, inclusiv, a lunii urmatoare lunii in care are loc transferul de active.
Art. 3 - Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Ministrul finantelor publice,
Gheorghe Ialomitianu
Bucuresti, 30 septembrie 2010.
Nr. 2.374.
_________________________________________________________
Una din implicatiile fiscale putin cunoscuta inca in Romania o reprezinta transferul de active in cadrul unui transfer de afacere. Incepand cu 1 ianuarie 2007, legislatia de TVA din Romania mentioneaza ca transferul total sau partial de active in cadrul unei fuziuni, divizari, vanzari de active sau aport in natura la capitalul social al unei societati nu are implicatii de TVA, daca se poate califica drept transfer de afacere
Scopul pentru care s-a implementat aceasta prevedere, il reprezinta faptul ca intr-o vanzare de active cu valoare foarte mare, cumparatorul ar fi fost obligat sa faca un efort considerabil cu finantarea TVA platita vanzatorului chiar daca aceasta TVA ar fi in final recuperata de la stat. Prin urmare, obtinerea certitudinii ca o tranzactie se califica drept un transfer total sau partial de afacere fara implicatii de TVA reprezinta o oportunitate de economisire si un important avantaj de flux de numerar.
Cand vorbim de un transfer total de active de la o companie la alta este poate mai usor sa argumentam ca acel transfer se califica drept un transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA.
Lucrurile devin insa mai complicate atunci cand cedentul transfera o parte din activele sale primitorului, intrucat nu orice transfer al dreptului de proprietate asupra unor active se poate califica drept transfer al unei parti de afacere din punct de vedere al TVA.
Astfel, legislatia de TVA din Romania defineste transferul partial de active ca fiind transferul tuturor activelor investite intr-o ramura a activitatii economice, ce constituie din punct de vedere tehnic o structura independenta capabila sa efectueze activitati economice separate. Din pacate, legislatia de TVA din Romania nu ofera informatii suplimentare.
Pe de alta parte, jurisprudenta europeana ne ofera mai multe detalii cu privire la ce operatiuni
s-ar putea califica drept transfer de afacere. Astfel, pentru a putea sustine ca o tranzactie se califica drept transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA, cunostinele si resursele trebuie transferate in asa fel incat activitatea economica transferata sa poata fi continuata de catre primitorul activelor. Astfel, conceptul de transfer de active se refera la o multitudine de resurse tangibile si intangibile care faciliteaza dezvoltarea unei activitati economice care urmareste un obiectiv precis.
Insa, dificultatea stabilirii tratamentului corect vine din particularitatile fiecarei activitati economice in parte.
Astfel,in functie de natura activitatii economice transferate, nu este intotdeauna necesar ca stocurile sau angajatii specializati in acel domeniu sa se transfere daca, per ansamblu, activitatea poate fi in continuare dezvoltata. De asemenea, tot jurisprudenta europeana mentioneaza ca trebuie sa se continue acelasi tip de activitate transferata, nefiind relevant daca primitorul activelor este specializat sau nu in dezvoltarea acelei activitati.
In plus, este necesar ca activitatea economica transferata sa poata functiona independent. Acest lucru presupune de fapt, sa nu existe riscul incetarii activitatii transferate. Astfel, portofoliul de clienti si uneori de furnizori trebuie sa se transfere impreuna cu celelalte resurse tangibile si intangibile pentru a putea sustine ca se realizeaza un transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA. Totusi, toate aceste circumstante sunt doar simplii factori care trebuie analizati avand in vedere particularitatiile fiecarei afaceri in parte. Ceea ce pentru un producator de echipamente reprezinta resurse indispensabile, pentru o firma de consultanta acestea pot fi irelevante. Daca in primul caz, echipamentele si liniile de productie, stocurile si clientii sunt cele mai importante elemente ce trebuie transferate pentru a vorbi de un transfer de afacere in afara sferei de aplicare a TVA, in cazul unei firmei de consultanta, cele mai importante resurse ce trebuie transferate sunt oamenii si expertiza dezvoltata fara de care, activitatea economica nu ar mai putea fi continuata. Un transfer de resurse, chiar daca este total, nu va fi niciodata calificat drept transfer al unei afaceri atata timp cat nu exista o activitate economica initiata deja sau daca nu se manisfesta intentia clara de a desfasura o activitate economica.
Mai mult, in cazul in care, primitorul activelor nu intentioneaza sa continue activitatea ci o lichideaza imediat sau vinde activele primite, tranzactia va fi o simpla livrare de bunuri supusa TVA. Daca transferul se considera in mod eronat drept un transfer de afacere fara TVA, fara a putea sustine cu elemente palpabile tranzactia in sine, exista riscul ca autoritatile fiscale sa considere ca cedentul ar fi trebuit sa aplice TVA la valoarea tranzactiei si prin urmare acesta va avea obligatia sa plateasca TVA aferenta catre stat, in conditiile in care primitorul activelor poate refuza sa ii plateasca aceasta suma. Pe de alta parte, daca tranzactia se considera in mod eronat drept o vanzare normala de bunuri pentru care se aplica TVA, primitorul activelor poate intampina dificultati in ceea ce priveste recuperarea TVA deductibila platita cedentului de la bugetul statului.
Cedentul trebuie sa plateasca catre bugetul statului TVA aferenta tranzactiei si poate suporta riscul de a fi nevoit sa returneze aceeasi suma si primitorului activelor care poate contesta tratamentul fiscal aplicat de cedent. Astfel, incheierea unui contract bine documentat poate sprijinii determinarea naturii operatiunii de transfer de afacere si evitarea unor neclaritati.
In concluzie, prevederile fiscale referitoare la transferul de active in afara sferei de aplicare a TVA au in fapt natura unei facilitati fiscale pentru companiile romanesti mici si mijlocii de pe piata. Astfel, unul din obiectivele acestei prevederi ar fi imbunatatirea fluxului de numerar al companiilor implicate in astfel de tranzactii si de asemenea, evitarea necesitatii separarii valorilor pentru fiecare activ in parte care pot avea de asemenea un tratament de TVA diferit si care s-au vandut ca un intreg.
Conceptul de transfer de active in sensul TVA trebuie interpretat ca o cesiune a unei ACTIVITATI sau a unei PARTI INDEPENDENTE a unei ACTIVITATI economice (NU se include aici transferul unui singur activ cum ar fi: un utilaj, un teren, un autoturism, un stoc de produse etc).
In vederea incadrarii unei operatiuni ca transfer de active din perspectiva TVA se impune o analiza de la caz la caz a tuturor circumstantelor in care a avut loc operatiunea.
In cazului transferului de active nu se intocmeste factura ci un “document de transfer de active” in conformitate cu art 155^1 alin. 10 din Codul Fiscal “Alte documente”. Acest document trebuie sa contina urmatoarele informatii:
- nr. de ordine secvential si data intocmirii documentului;
- data transferului;
- denumirea, adresa, C.I.F. al ambelor parti;
- descrierea exacta a operatiunii;
- valoarea transferului.
Publicat in Monitorul Oficial nr. 679 din 07 septembrie 2010 (M.Of. 679/2010).
In temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 128 alin. (4) si (7), art. 148, 149 si 161 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 81 alin. (2) si art. 111 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul finantelor publice emite urmatorul ordin:
Art. 1. - (1) Persoanele impozabile, beneficiare ale transferului de active prevazut la art. 128 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumit in continuare Codul fiscal, care nu sunt inregistrate in scopuri de taxa pe valoarea adaugata conform art. 153 din Codul fiscal si nu se vor inregistra in scopuri de taxa pe valoarea adaugata ca urmare a transferului, au obligatia depunerii unei declaratii privind sumele rezultate din ajustarea taxei pe valoarea adaugata, in situatia in care beneficiarul transferului de active nu este persoana inregistrata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata.
(2) Declaratiile prevazute la alin. (1) se depun pana la data de 25, inclusiv, a lunii urmatoare lunii in care are loc transferul de active.
Art. 2. - Persoanele prevazute la art. 1 au obligatia platii sumelor rezultate ca urmare a ajustarii taxei pe valoarea adaugata conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 din Codul fiscal, dupa caz, pana la data de 25, inclusiv, a lunii urmatoare lunii in care are loc transferul de active.
Art. 3 - Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Ministrul finantelor publice,
Gheorghe Ialomitianu
Bucuresti, 30 septembrie 2010.
Nr. 2.374.
_________________________________________________________
Una din implicatiile fiscale putin cunoscuta inca in Romania o reprezinta transferul de active in cadrul unui transfer de afacere. Incepand cu 1 ianuarie 2007, legislatia de TVA din Romania mentioneaza ca transferul total sau partial de active in cadrul unei fuziuni, divizari, vanzari de active sau aport in natura la capitalul social al unei societati nu are implicatii de TVA, daca se poate califica drept transfer de afacere
Scopul pentru care s-a implementat aceasta prevedere, il reprezinta faptul ca intr-o vanzare de active cu valoare foarte mare, cumparatorul ar fi fost obligat sa faca un efort considerabil cu finantarea TVA platita vanzatorului chiar daca aceasta TVA ar fi in final recuperata de la stat. Prin urmare, obtinerea certitudinii ca o tranzactie se califica drept un transfer total sau partial de afacere fara implicatii de TVA reprezinta o oportunitate de economisire si un important avantaj de flux de numerar.
Cand vorbim de un transfer total de active de la o companie la alta este poate mai usor sa argumentam ca acel transfer se califica drept un transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA.
Lucrurile devin insa mai complicate atunci cand cedentul transfera o parte din activele sale primitorului, intrucat nu orice transfer al dreptului de proprietate asupra unor active se poate califica drept transfer al unei parti de afacere din punct de vedere al TVA.
Astfel, legislatia de TVA din Romania defineste transferul partial de active ca fiind transferul tuturor activelor investite intr-o ramura a activitatii economice, ce constituie din punct de vedere tehnic o structura independenta capabila sa efectueze activitati economice separate. Din pacate, legislatia de TVA din Romania nu ofera informatii suplimentare.
Pe de alta parte, jurisprudenta europeana ne ofera mai multe detalii cu privire la ce operatiuni
s-ar putea califica drept transfer de afacere. Astfel, pentru a putea sustine ca o tranzactie se califica drept transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA, cunostinele si resursele trebuie transferate in asa fel incat activitatea economica transferata sa poata fi continuata de catre primitorul activelor. Astfel, conceptul de transfer de active se refera la o multitudine de resurse tangibile si intangibile care faciliteaza dezvoltarea unei activitati economice care urmareste un obiectiv precis.
Insa, dificultatea stabilirii tratamentului corect vine din particularitatile fiecarei activitati economice in parte.
Astfel,in functie de natura activitatii economice transferate, nu este intotdeauna necesar ca stocurile sau angajatii specializati in acel domeniu sa se transfere daca, per ansamblu, activitatea poate fi in continuare dezvoltata. De asemenea, tot jurisprudenta europeana mentioneaza ca trebuie sa se continue acelasi tip de activitate transferata, nefiind relevant daca primitorul activelor este specializat sau nu in dezvoltarea acelei activitati.
In plus, este necesar ca activitatea economica transferata sa poata functiona independent. Acest lucru presupune de fapt, sa nu existe riscul incetarii activitatii transferate. Astfel, portofoliul de clienti si uneori de furnizori trebuie sa se transfere impreuna cu celelalte resurse tangibile si intangibile pentru a putea sustine ca se realizeaza un transfer de afacere pentru care nu se aplica TVA. Totusi, toate aceste circumstante sunt doar simplii factori care trebuie analizati avand in vedere particularitatiile fiecarei afaceri in parte. Ceea ce pentru un producator de echipamente reprezinta resurse indispensabile, pentru o firma de consultanta acestea pot fi irelevante. Daca in primul caz, echipamentele si liniile de productie, stocurile si clientii sunt cele mai importante elemente ce trebuie transferate pentru a vorbi de un transfer de afacere in afara sferei de aplicare a TVA, in cazul unei firmei de consultanta, cele mai importante resurse ce trebuie transferate sunt oamenii si expertiza dezvoltata fara de care, activitatea economica nu ar mai putea fi continuata. Un transfer de resurse, chiar daca este total, nu va fi niciodata calificat drept transfer al unei afaceri atata timp cat nu exista o activitate economica initiata deja sau daca nu se manisfesta intentia clara de a desfasura o activitate economica.
Mai mult, in cazul in care, primitorul activelor nu intentioneaza sa continue activitatea ci o lichideaza imediat sau vinde activele primite, tranzactia va fi o simpla livrare de bunuri supusa TVA. Daca transferul se considera in mod eronat drept un transfer de afacere fara TVA, fara a putea sustine cu elemente palpabile tranzactia in sine, exista riscul ca autoritatile fiscale sa considere ca cedentul ar fi trebuit sa aplice TVA la valoarea tranzactiei si prin urmare acesta va avea obligatia sa plateasca TVA aferenta catre stat, in conditiile in care primitorul activelor poate refuza sa ii plateasca aceasta suma. Pe de alta parte, daca tranzactia se considera in mod eronat drept o vanzare normala de bunuri pentru care se aplica TVA, primitorul activelor poate intampina dificultati in ceea ce priveste recuperarea TVA deductibila platita cedentului de la bugetul statului.
Cedentul trebuie sa plateasca catre bugetul statului TVA aferenta tranzactiei si poate suporta riscul de a fi nevoit sa returneze aceeasi suma si primitorului activelor care poate contesta tratamentul fiscal aplicat de cedent. Astfel, incheierea unui contract bine documentat poate sprijinii determinarea naturii operatiunii de transfer de afacere si evitarea unor neclaritati.
In concluzie, prevederile fiscale referitoare la transferul de active in afara sferei de aplicare a TVA au in fapt natura unei facilitati fiscale pentru companiile romanesti mici si mijlocii de pe piata. Astfel, unul din obiectivele acestei prevederi ar fi imbunatatirea fluxului de numerar al companiilor implicate in astfel de tranzactii si de asemenea, evitarea necesitatii separarii valorilor pentru fiecare activ in parte care pot avea de asemenea un tratament de TVA diferit si care s-au vandut ca un intreg.
Conceptul de transfer de active in sensul TVA trebuie interpretat ca o cesiune a unei ACTIVITATI sau a unei PARTI INDEPENDENTE a unei ACTIVITATI economice (NU se include aici transferul unui singur activ cum ar fi: un utilaj, un teren, un autoturism, un stoc de produse etc).
In vederea incadrarii unei operatiuni ca transfer de active din perspectiva TVA se impune o analiza de la caz la caz a tuturor circumstantelor in care a avut loc operatiunea.
In cazului transferului de active nu se intocmeste factura ci un “document de transfer de active” in conformitate cu art 155^1 alin. 10 din Codul Fiscal “Alte documente”. Acest document trebuie sa contina urmatoarele informatii:
- nr. de ordine secvential si data intocmirii documentului;
- data transferului;
- denumirea, adresa, C.I.F. al ambelor parti;
- descrierea exacta a operatiunii;
- valoarea transferului.
IAS/IFRS/SIC/IFRIC
Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind:
IAS (International Accounting Standards) au fost emise între 1973 și 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC).(în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS).
IAS
Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) — standarde emise înainte de 2001IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare
IAS 2 Stocuri
IAS 7 Situațiile fluxurilor de trezorerie
IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori
IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilanțului
IAS 11 Contracte de construcție
IAS 12 Impozitul pe profit
IAS 16 Imobilizări corporale
IAS 17 Contracte de leasing
IAS 18 Venituri
IAS 19 Beneficiile angajaților
IAS 20 Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală
IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar
IAS 23 Costurile îndatorării
IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate
IAS 26 Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii
IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale
IAS 28 Investiții în entitățile asociate
IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste
IAS 31 Interese în asocierile în participație
IAS 32 Instrumente financiare: prezentare
IAS 33 Rezultatul pe acțiune
IAS 34 Raportarea financiară interimară
IAS 36 Deprecierea activelor
IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente
IAS 38 Imobilizări necorporale
IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, cu excepția anumitor dispoziții legate de contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor
IAS 40 Investiții imobiliare
IAS 41 Agricultura
SIC
Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) — emise înainte de 2001
SIC-7: Introducerea monedei euro
SIC-10 Asistența guvernamentală – Fără relații specifice cu activitățile de exploatare
SIC-12 Consolidare – Entități cu scop special
SIC-13 Entități controlate în comun – Contribuții nemonetare ale asociaților
SIC-15 Contracte de leasing operațional – Stimulente
SIC-21 Impozitul pe profit – Recuperarea activelor neamortizabile reevaluate
SIC-25 Impozitul pe profit – Modificări ale statutului fiscal al unei entități sau al acționarilor săi
SIC-27 Evaluarea fondului economic al tranzacțiilor care implică forma legală a unui contract de leasing
SIC-29 Acorduri de concesiune a serviciilor – Prezentări de informații
SIC-31 Venituri – Tranzacții barter care presupun servicii de publicitate
SIC-32 Imobilizări necorporale – Costuri asociate creării de site-uri web
In prezent
___________________________________________
În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă denumirea de IFRS.
IFRS
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) — standarde emise după 2001În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă denumirea de IFRS.
IFRS
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS).
IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni
IFRS 3 Combinări de întreprinderi
IFRS 4 Contracte de asigurare
IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte
IFRS 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale
IFRS 7 Instrumente financiare: informaţii de furnizat
IFRS 8 Segmente operaţionale
IFRIC
Interpretări ale Comitetului Internațional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) — emise după 2001
IFRIC 1 Modificări ale datoriilor existente din dezafectare, reconstituire și de natură similară
IFRIC 2 Acțiunile membrilor în entități de tip cooperatist și instrumente similare
IFRIC 4 Determinarea măsurii în care un angajament conține un contract de leasing
IFRIC 5 Drepturi la interese din fonduri de dezafectare, de reconstituire și de reabilitare a mediului
IFRIC 6 Datorii care decurg din participarea pe o piață specifică – Deșeuri ale echipamentelor electrice și electronice
IFRIC 7 Aplicarea metodei retratării conform IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste
IFRIC 8 Domeniul de aplicare a IFRS 2
IFRIC 9 Reevaluarea instrumentelor derivate încorporate
IFRIC 10 Raportarea financiară interimară și deprecierea
IFRIC 11 IFRS 2 – Tranzacții cu grupul și cu acțiuni de trezorerie
Toate societățile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS.
Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE, standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC), care este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre și este consiliat de un grup de experți denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG).
Două secțiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare nu au fost aprobate de ARC și, în această privință, standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB.
_____________________________________
Interpretări ale IAS şi IFRS sunt dezvoltate de către Comitetul pentru Interpretări IFRS.
Comitetul pentru Interpretare înlocuieşte fostul Comitet Permanent pentru Interpretări (SIC) în martie 2002. Misiunea Comitetului este "să interpreteze aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate (IAS) şi Standardele Internaţionale de Raportare (IFRS) şi să furnizeze orientări în timp util cu privire la aspectele de raportare financiară care nu sunt abordate în IAS şi IFRS, în contextul Cadrului IASB, şi îşi asumă alte sarcini la cererea de IASB ".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)