GRUPA 44- BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE SI CONTURI ASIMILATE
442 TAXA PE VALOAREA ADAUGATA
Este un impozit indirect aplicat in toate fazele de activitate suportat de catre consumatorii finali.
Conturile utilizate pt evidenta TVA-ului sunt :
4423 TVA de plata (P)
4424 TVA de recuperat /credit de TVA (A)
4426 TVA deductibil (A) - la cumparare, pt plata
4427 TVA colectat (P) - la vanzare, pt incasare
4428 TVA neexigibil (A/P)
1. 4427 > 4426, diferenta dintre acestea ( 4427 - 4426) se inregistreaza ca o datorie de plata bugetului de stat ADICA TVA de plata 4423 (P)
4427 = %
4426
4423
2. 4426 > 4427, diferenta dintre acestea (4426 - 4427) se inregistreaza ca o datorie care trebuie recuperata de la stat ADICA TVA de recuperat 4424 (A)
% = 4426
4427
4424
Contul 4428 TVA neexigibil (A/P) se utilizeaza in urmatoarele situatii:
- (A) primiri,cumparari, receptionari de bunuri de la furnizorii de la care nu a sosit factura. Pana la sosiea facturii de la fz. TVA se inreg in 4428 TVA neexigibil care in acest caz inlocuieste contul 4426 TVA deductibil, deci va functiona ca un cont de A a acesteia;evidenta datoriei fata de furnizorii de la care n-a sosit factura se va tine in contul 401FZ.- facturi nesosite pana la sosirea facturii de la acestia.Contul 4428 poate ramane debitori in cursul exercitiului prezentat pana la primirea facturii de la furnizori cand se va transfera (prin creditare) asupra contului pe care la intocmit 4426 TVA deductibil (A).
- (P) atunci cand se vand bunuri , se executa lucrari clientilor carora nu li s-a intocmit factura.Pana la intocmirea facturii catre clienti, contul 4428 TVA neexigibil il intocmeste pe 4427 TVA colectat (P). Creanta fata de clientii carora nu li s-a intocmit factura se va inreg. in contul 418 Clienti- facturi de intocmit (A) pana la intocmirea facturii catre clienti cand se va transfera asupra contul 411 Clienti. In momentul intocmirii facturii catre clienti contul 4428 TVA neexigibil se va transfera asupra contului pe care la intocmit inchizandu-se prin debitarea sa in coresponmdenta cu 4427 TVA colectat (P).
GRUPA 40- FURIZORI SI CONTURI ASIMILATE
401 FURNIZORI (P)
Dupa continutul economic este o datorie comerciala, cont de P, incepe sa functioneze prin a se credita .
Se crediteaza cu inregistrarea datoriei entitatii fata de furnizorul de la care s-au achizitionat bunuri,executat lucrari sau prestat servicii pe baza de factura fiscala sau alt document de insotire al bunurilor respective.
% = 401 Furnizori (P+C)
301…381
611…621...628
658 Alte chelt. de exploatare
668 Alte chelt. fin.
4426 TVA deductibil (A+D)
4428 TVA neexigibil (A/P+D)
Pt chelt. cu dif. favorabile de curs valutar este folosit contul 665 in cazul in care datoria e in devize si cursul de schimb creste.
Dif. nefavorabile aferente furnizorilor cu decontare in functie de cursul unei valute prin contul 668 in cazul in care se inreg facturi de apa calda , gaz metan…materiale nestocabile se crediteaza cu 604, 605 :
% = 401
604 Chelt. privind materialele nestocate
605 Chelt. privind energia si apa
Contul 658 reprezinta valoarea amenzilor despagubirilor, penalitatilor datorate tertilor.
Cu ocazia cumpararii de alte valori: timbre fiscale si postale (5321), bilete de tratament si de odihna(5322), tichete si bilete de calatorie (5323) contul 401 se va credita inreg astfel datoria de plata fata de furnizorii altor valori
Alte valori (A+D) 5328 =401
Creditarea contului 401 inreg. datoria de platit.
In cazul achizitionarii, platii acestei datorii contul 401, va inreg. micsorarea acestei datorii in D sau in corespondenta cu creditul conturilor care indica plata efectiva: Casa (5311), prin viramente (5121), acreditiv constituit la dispozitia fz. in vederea efectelor platilor (541), creditului bancar de termen lung (162), creditului pe termen scurt (519), prin efecte de platit (403).
FZ. 401 = %
5121
5311
541 Acreditive (A-C)
162 Credite bancare pe termen lung (P+C)
519 Credite bancare pe termen scurt (P+C)
403 Efecte de platit (P+C)
In cazul in care datoria afost inreg. in valuta si la sf. ex. se inreg. o dif. favorabila de curs valutar (cursul scade), acesta va fi inreg. pe venit financiar respectiv 765 Venituri din diferente de curs valutar 401 = 765
In cazul amenzilor, penalitatilor, despagubirilor favorabile, prin contul 758 Venituri din alte chelt. de eploatare.
In cazul in care datoriile fata de fz. se achita in natura din produsele obtinute de întreprindere se va inregi. scaderea datoriei 401= 345 Produse finite (scade stocul).
SFC al contului 401 reprezinta datoria entitatii fata de furnizori, datorie de platit.
404 FURNIZORI DE IMOBILIZARI (P)
Functioneaza asemanator contului 401cu diferenta ca datoria se inreg. fata de fz. de la care s-au achizitionat imobilizari.
Se crediteaza prin urmatoarele relatii:
% = 404 FZ. de imobilizari (P+C)
201…208 Imobilizari necorporale
211 Terenuri si amenajari de terenuri (A-C)
212 Constructii
213 Instalatii tehnice,mijl. de transp., animale si plantatii
214 Mobilier, aparatura birotica, echip. de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale
4426 TVA deductibil = 404
4428 TVA neexigibil = 404
668 Alte chelt financiare = 404
Se debiteaza asemanator contului 401:
FZ. de imob. 404 = %
5121
5311
541 Acreditive (A-C)
162 Credite bancare pe termen lung (P+C)
519 Credite bancare pe termen scurt (P+C)
403 Efecte de platit (P+C)
- In cazul unor datorii prescrise/anulate 404 = 117 Rezultatul reportat
- Pt. sconturile(dobanda) obtinute de la fz. 404 = 767 Venituri din sconturi obtinute; diferenta favorabila de curs valutar in momentul efectuarii preturilor, se efectueaza in contul 765 Diferenta favorabila de curs valutar (scaderea cursului)
-Alte imprumuturi si datorii asimilate 404 = 167- reprezinta valoarea garantiilor depuse la terti
SFC al contului 404 reprezinta datoria de platit (neachitata) fata de furnizorii de imobilizari.
403 EFECTE DE PLATIT (P)
Se utilizeaza cand se accepta forma de decontare printr-un efect de comert (cambie, bilet la ordin, warrant= garantie, trata). In momentul acceptarii formei de plata prin acel efect de comert se inreg. datoria de plata prin transferarea ei de la fz .( unde fusese inreg. anterior) la banca platitoare:
( P-D) 401 = 403 (P+C)
( P-D) 404 = 403 (P+C)
Se mai poate credita in cazul in care la sf. ex. au fost dif. nefavorabile de curs valutar cand datoria a fost inreg. in valuta:
665 Chelt. din dif. de curs valutar (A+D) = 403 (P+C)
Debitarea contului 403 reprezinta anularea efectelor ( plata datoriei) din contul curent de la banca 5121 se realizeaza astfel:
( P-D) 403 = 5121 (A-C)
Daca in aceasta situatie se inregistreaza o dif. favorabila de curs valutar, datoria fiind inreg. in valuta, si cu ocazia ei s-a inregistrat o scadere a cursului valutar atunci se inreg. un venit astfel:
( P-D) 403 = 765 Venit din diferente de curs valutar (P+C)
SFC al contului 403 reflecta datoria de plata a entitatii, a efectului respectiv ( in urma acceptarii formei de decontare printr-un efect de comert).
408 FURNIZORI- FACTURI NESOSITE (P)
Este folosit pt. a inregistra datoriile comerciale de la fz. care nu au trimis factura fiscala ( F.F.)
% = 408 Furnizori- facturi nesosite (P+C)
301…381
611…621...628
4428 TVA neexigibil (A/P+D)
In momentul primirii F.F. de la fz. contul 408 se transfera asupra contului pe care l-a inlocuit (401/404) :
( P-D) 408 = 401/404 (P+C)
In cazul in care plata datoriei fata de fz. , de la care nu s-a primit F.F., s-a facut prin virament atunci se inregistreaza astfel :
( P-D) 408 = %
5121 (A-C)
5311 (A-C)
Contul se mai debiteaza si cu inreg. eventualelor dif. favorabila de curs valutar la sf. ex. sau in cazul efectuarii platilor unor fz. De la care nu s-a primit inca F.F.
( P-D) 408 = 765 Venit din diferente de curs valutar (P+C)
SFC al contului 408 indica datoria fata de fz. care au intocmit F.F. pt bunuri, lucrari si servicii si de la care nu s-a primit inca factura.
409 FURNIZORI- DEBITORI (A)
Contul inreg. in debitul sau avansurile acordate fz. in vederea primirii de la acestia de bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii.
(A+D) 409 = 401 (P+C)
(A+D) 409 = 404 (P+C)
Daca se inreg. o dif. favorabila de curs valutar la sf. ex. se inreg. un venit:
(A+D) 409 = 765 Venit din diferente de curs valutar (P+C)
Contul se crediteaza cu valoarile avansurilor acordate fz. regularizate cu ocazia platilor efectuate:
(P-D) 401 = 409 (A-C)
Se mai crediteaza cu valoarea reprezentand ambalajele care circula in sistem de restituire, nerestituite fz. si retinute in stoc astfel:
381 Ambalaje (A+D) = 409 (A-C)
Contul se mai crediteaza si cu dif. nefavorabila de curs valutar inreg. la sf.ex. finaciar pt valuta acordata in avans fz.
665 Chelt. din dif. de curs valutar (A+D) = 409 (A-C)
SFD al contului 409 reprezentant avansurile acordate fz. in vederea primirii de la acestia de bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii.
GRUPA 41- CLIENTI SI CONTURI ASIMILATE
411 CLIENTI (A)
Tine evidenta tuturor creantelor si deconturilor in relatiile cu aclientii interni pt. produsele vandute, executarile de lucrari si prestarilor de servicii si chiar si fata de clientii incertisau rauplatnici.
(A+D) 411 = %
701....708 → GRUPA 70- CIFRA DE AFACERI NETA
4427 TVA colectat (P+C)
4428 TVA neexigibil (A/ P+C)
Daca se inreg. dif. favorabile de curs valutar aferent creantelor in valuta la sf. ex. atunci se inreg astfel:
(A+D) 411 = 765 Venit din diferente de curs valutar (P+C)
Contul se mai debiteaza si cu valoarea despagubirilor, amenzilor datorate de terti:
(A+D) 411 = 758 Alte venituri din exploatare (P+C)
Contul reflecta in debit rezultatul favorabil provenit din corectarea erorilor aferente ex.fin. anterior:
(A+D) 411 = 117 Rezultatul reportat (P+C)
Contul 411 se crediteaza cu urmatoarele conturi:
% = 411 Clienti (A-C)
5311
5121
413 Efecte de primit de la clienti
Daca se inreg. dif. nefavorabile de curs valutar aferent creantelor in valuta la sf. ex. atunci se inreg astfel:
665 Cheltuieli din dif. de curs valutar (A+D) = 411 (A-C)
Contul se mai crediteaza cu valoarea decontarilor pt. avansurile primite de la clienti si valoarea ambalajelor care circula in sistemul de restituire primite de la clienti.
(P-D) 419 = 411 Clienti (A-C)
SFD al contului 411 reprezinta val. Creantelor asupra clientilor (datoriile acestora fata de entitatea care inreg.)
413 EFECTE DE PRIMIT DE LA CLIENTI (A)
Se accepta forma de decontare printr-un efect de platit. Se transfera creanta la efecte de primit.
(A+D) 413 = 411 ( A-C)
Cu ocazia inreg, de dif. favorabile determinate la sf. ex. se inreg.:
(A+D) 413= 765 Venit din diferente de curs valutar (P+C)
Incasarea efectelor de primit de la clienti se inreg astfel:
% = 413 (A-C)
5311
5121
Contul se crediteaza si cu valoarea reprezentant dif. nefavorabila de curs valutar determinata la sf. ex.
665 Chelt. din dif. de curs valutar (A+D) = 413 (A-C)
SFD al contului 413 reprezentanta creanta entitatii pt. efectele de comert de primit.
419 CLIENTI- CREDITORI (P)
Contul 419 tine evidenta datoriilor fata de clientii de la care s-au incasat anumite avansuri in cederea vanzarii catre acestia de bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii. Contul reprezinta o datorie comerciala.
Contul se crediteaza cu sumele facturate clientilor reprezentant avansurile pt. bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii astfel:
(P-D) 401 = 419 (P+C)
Contul se mai crediteaza si cu valoarea deconturilor pt. avansurile primite de la clienti, precum si cu valoarea ambalajelor ce circula in sistem de restituire facturate clientilor:
(A+D) 411 = 419 (P+C)
In cazul in care avansurile facturate clientilor au fost inreg. in valuta, la sf. ex., se constata o dif. nefavorabila de curs valutar (scaderea cursului valutar) atunci se inregistreaza astfel:
665 Chelt. din dif. de curs valutar (A+D) = 419 (P+C)
Debitarea contului 419 se inreg. cu ocazia anularii avansului primit de la client in momentul expedierii bunurilor, executarii lucrarilor sau prestarii de servicii catre client:
419 (P-D) = 411 (A-C)
Daca se inreg. o dif. favorabila de curs valutar si cu ocazia platii s-a inregistrat o crestere a cursului atunci se inreg. un venit:
( P-D) 419 = 765 Venit din diferente de curs valutar (P+C)
SFC al contului 419 reprezinta datoria fata de clienti de la care s-a primit un avans pt. livarea de bunuri, executarea de lucrari si prestarea de servicii.
CREANTE = DREPTURI ALE ENTITATII ASUPRA UNEI PERSOANE FIZICE/ JURIDICE DE LA CARE SE ASTEAPTA PLATA UNEI DATORII
TOATE CREANTELE SUNT DE A 9ACTIVE CIRCULANTE IN DECONTARE)
PERSOANELE CARE AU CREANTE SE NUMESC DEBITORI
418 CLIENTI- FACTURI DE INTOCMIT (A)
Contul de debiteaza cu urmatoarele conturi:
(A+D) 418 = %
701....708 → GRUPA 70- CIFRA DE AFACERI NETA
4428 TVA neexigibil (A/ P+C)
Daca se inreg. o dif. favorabila de curs valutar, fata de clienti, la sf. ex. se inreg. un venit :
(A+D) 418 = 765 Venit din diferente de curs valutar (P+C)
Contul 418 se crediteaza cu ocazia intocmirii F.F. catre clienti :
(A+D) 411 = 418 ( A-C)
Contul se mai crediteaza cu valoarea reprezentant dif. nefavorabila de curs valutar in cazul in care la sf. ex. cursul valutar a scazut de la data inregistrarii creantei fata de clientii care nu au intocmit facture:
665 Chelt. din dif. de curs valutar (A+D) = 418 (A-C)
SFD al contului 418 reflecta creanta entitatii fata de clienti carora nu li s-a intocmit factura.
GRUPA 46- DEBITORI SI CREDITORI DIVERSI
461 DEBITORI DIVERSI (A)
Este o creanta care inreg. evidenta debitorilor provenita din pagube material create de terti: lipsuri constate la inventariere, despagubiri, penalitari datorate de terti si alte creante:
( A+D) 461 = %
758.( val. repr. despagubirea, penalitatile datorate sau apretul de imputare a lipsurilor constatate)
4427 TVA colectat (A/P+C)
Contul se mai debiteaza cu valoarea creantelor reactivate, dupa ce in contab. s-a inchis contul debitori diversi scosi din activ. Contul 8034 DEBITORI SCOSI DIN ACTIV, URMARITI IN CONTINUARE sa deschis cu ocazia scoaterii din activitate a unor debitori si urmariti in continuare.
461 (A+D) = 754 Venituri din creante reactivate si debitori diversi (P+C)
Contul 461 se mai debiteaza si cu valoare sumelor de incasat de la terti pt. chirii astfel:
461 (A+D) = 706 Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii (P+C)
Debitarea contului se mai face la sf. ex.si cu sumele rezultate din diferentele favorabile de curs valutar astfel:
(A+D) 461 = 765 Venit din diferente de curs valutar (P+C)
Creditarea contului 461 indica valoarea debitelor incasate de la debitorii diversi, in casa( 5311) sau in contul de la banci( 5121) :
(A+D) 5311= 461 (A-C)
(A+D) 5121= 461 (A-C)
In cazul in care debitele au fost inreg. in valuta si la sf. ex. se inreg. o dif. nefavorabila de curs valutar aceasta va fi trecuta pe chelt. astfel:
665 Chelt. din dif. de curs valutar (A+D) = 461 (A-C)
SFD a contului 461 reflecta creanta asupra pers. fizice inreg. cu lipsuri la inventariere, despagubiri, penalitati datorate sau alte creante.
GRUPUL 42 – PERSONAL SI CONTURI ASIMILATE
421 PERSONAL- SALARII DATORATE (P)
Incepe sa fuctioneze prin a se credita cu inreg. datoriei entitatii fata de angajati pe seama chelt. cu munca vie ( salariul repr. pt. entitate un consum, o chelt.) ce repr. fondul de salarii:
641 Cheltuieli cu salariile personalului (A+D) = 421 Personal- Salarii datorate (P+C)
Concomitent cu aceasta inregistrare fiecare entitate este obligata, conform legii, sa inreg. si celelalte datorii aferente fondului de salarii, contributiile angajatorului:
• Datorii fata de bugetul asigurarilor sociale de stat (CAS)
6451 Contributia unitatii la asigurarile sociale(A+D) = 4311 Contributia unitatii la asigurari sociale ( P+C)
• Datorii fata de fondul de somaj
6452 Contributia unitatii pt. ajutorul de somaj(A+D)=4371 Contributia unitatii la fondul de somaj( P+C)
• Datorii fata de asigurarile sociale de sanatate ( CASS)
6453 Contributia unitatii pt. asig.soc. de sanatate(A+D)=4313 Contributia pt. asig.soc. de sanatate ( P+C)
• Datorii fata de fondul special (taxe si varsaminte asimilate)
635 Chelt. cu alte impoz., taxe si varsaminte (A+D)= 447 Fonduri speciale- taxe si varsaminte ( P+C)
• Datorii fata de camera de munca
622 Chelt. privind comisioanele si onorariile (A+D)= 401 Fz. ( P+C)
Toate aceste contributii se inreg in conturi de P care se crediteaza cu cota parte calculata intr-un procent stabilit de lege care se aplica asupra fondului total de salarii si care urmeaza a fi platit, achitatinstitutiilor pt. care s-au constituit aceste conturi, odata cu plata salariilor.
Toate aceste datorii legate de salarii sunt tot datorii comerciale si repr., ca si salariile, chelt. ale entitatii.
Atat chelt. salariale (641) cat si chelt. aferente salariilor (6415…6453) se inreg. in contabilitatea financiara in activitatea curenta de exploatare influentand negative rezultatul exercitiului. In contabilitatea de gestiune (manageriala) chelt. salariale si cele aferente salariilor se inreg. pe locuri, sectii, sectoare, reprezentand consumuri de munca vie si participand direct la calcularea costului efectiv al productiei.
La entitatile unde plata salariilor se face in 2 transe lunare, pt. plata primei transe, chenzina I= avansul chenzinal, se util. contul 425 AVANSURI ACORDATE PERSONALULUI (A) . In acesta situatie se intocmesc listele de avans chenzinal in care sunt inregistrati toi angajatii si in dreptul carora se inreg. suma reprezentand avansul acordat ( aproximativ 40% din suma cuvenita).
In contabilitate avansul chenzinal se inreg. ca un drept de creanta a entitatii asupra salariatilor.Contul 425 se debiteaza cu suma repr. avansul acordat inaintea prestatii serviciilor conform contractului, de catre angajati.Pt plata avansului chenzinal se inreg. ridicarea banilor de la banca, introducerea in casierie si plata efectiva. Pt. aceste operatii se foloseste contul 581 VIRAMENTE INTERNE (A/P) fiind un cont intermediar care face trecerea unei sume dintr-un cont de trezorerie in alt cont de trezorerie, dupa care se inchide. Ridicarea sumei repr. avansul chenzinal pe baza listelor de avans care se intocmesc la casieria entitatii.
581 Viramente interne (A+D) = 5121 Contul la banci in lei (A-C)
5311 Casa in lei (A+D) = 581 Viramente interne (A-C)
Plata avansului pe baza listei de avans
425 Avansuri acordate personalului (A+D) = 5311 (A-C)
Pt. plata a doua a transei, chenzina II = restul de plata, in contabilitate se inreg. retinerile pe fiecare fond de salarii, conform legislatiei in viguare. Aceste retineri repr. datorii ale salariatilor angajati, fata de stat, de alte institutii sau fata de pers. Fizice si se inreg cu o diminuare a salariului platit de catre unitate. Micsorarea datoriei salariale se inreg in debitul contului 421 PERSONAL- SALARII DATORATE astfel:
421 Personal- Salarii datorate (P-D) = 425 Avansuri acordate personalului (A-C)
In cazul in care plata se face o singura data la inreg. retinerilor pe salarii in debitul contului 421 PERSONAL- SALARII DATORATE nu mai apare avansul chenzinal a contului 425 AVANSURI ACORDATE PERSONALULUI.
Concomitent cu datoriile platite de entitate catre stat se retine, pt. fiecare angajat in parte si pe totalul angajatilor, o cota parte in procente, stabilite de lege, pe fondul de salarii ( contributiile angajatilor) astfel:
• Datorii fata de bugetul asigurarilor sociale de stat (CAS)
421 Personal- Salarii datorate (P-D) = 4312 Contributia personalului la asigurari sociale ( P+C)
• Datorii fata de fondul de somaj
421 Personal- Salarii datorate (P-D) =4372 Contributia personalului la fondul de somaj( P+C)
• Datorii fata de asigurarile sociale de sanatate ( CASS)
421 Personal- Salarii datorate (P-D) = 4314 Contributia pt. asig. soc. de sanatate ( P+C)
• Datorii fata de impozitul pe venitul din salarii
421 Personal- Salarii datorate (P-D) = 444 Impozit pe ven. din salarii ( P+C)
Impozitul pe salarii se calc. ca impozitul pe venit dupa ce au fost inregistrate celelalte retineri mentionate si dupa ce a fost inreg. deducerea personala de baza si suplimentara conform legii. Se mai pot inreg. retineri pe salarii unor angajati care sunt personane nedebitoare fata de entitate ( au de platit amenzi, penalitati, contravaloarea unor bunuri cumparate din unitate, lipsuri constatate la inventariere) acetse retineri repr. diminuarea creantei fata de salariatii respective, fata de DEBITORII DIVERSI 461.
421 (P-D) = 461 Debitori diversi (A-C)
Tot retinere poate fi si alocatia de platit pt. copii aflati in grija celuilalt parinte, chirii, rente:
421 (P-D) = 462 Creditori diversi (P+C)
Dupa inreg. retinerilor pe salariu, fondul totatl de salarii datorat angajatilor s-a diminuat iar SFC inreg. la aceasta data repr. restul datoriei entitatii fata de salariatii sai in vederea achitarii salariilor. Pt plata acestora se inreg.:
o ridicarea banilor din banca ( pe baza fondului de salarii si CFC in numerar ):
581 Viramente interne (A+D) = 5121 Contul la banci (A-C)
o introducerea banilor in casierie:
5311 Casa (A+D) = 581 Viramente interne ( A-C)
o plata salariilor:
421 (P-D) = 5311 Casa (A-C)
Dupa aceasta inreg., daca toti angajatii si-au ridicat datoriile salariale , contul 421 se soldeaza.
In cazul in care plata salariului se face cu cardul atunci nu mai sunt necesare inreg. contabile de mai sunt ci se folosescte doar achitarea datoriei in debitul contului 421( dupa inreg. contributiilor) direct din contul de la banca astfel:
421 (P-D) = 5121 (A-C)
In cazul in care dupa plata in numerar in casieria entitatii salariatii care in termen de 3 zile de la ridicarea banilor de la banca nu s-au prezentat la casierie in vederea ridicarii salariului acesta va fi varsat in banca
o iesirea banilor din casa
581 Viramente interne (A+D) = 5311 Casa (A-C)
o introducerea sumei in contul de la banci
o 5121 Contul la banci (A+D) = 581 Viramente interne ( A-C)
Suma ramasa neridicara va fi inreg. in contab. in contul 426 DREPTURI DE PERSONAL NERIDICARE (P). Acest cont prea functia contului 421 PERSONAL- SALARII DATORATE (P) , pe care-l inchide:
421 (P-D) = 426 (P+C)
In cazul in care pe baza de cerere scrisa este solicitat salariul neridicat de catre angajat acesta va fi platit in numerar prin inreg.:
426 (P-D) = 5311( A-C)
In cazul in care salariile neridicate la termen, transferate in contul 426, nu se solicita du pa un anumit termen prescris suma resp. se trece pe venitul entitatii in contul 758 ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE inchizandu-se contul 426 astfel;
426 (P-D) = 758 ( P+C)
Odata cu plata salariilor existente entitatea este obligate, conform legii, sa achite si celelalte datorii aferente salariului, atat contributiile unitatii fata de stat si alte institutii cat si retinerile pe salariul angajatilor prin virarea sumelor respective din contul curent la banci a entitatii sau prin plata in numerar din casieria entitatii astfel:
Plata contributiilor angajatorului:
% = 5121 Contul la banci (A-C)
4311
4371
4313
447
401
Plata contributiilor angajatilor:
% = 5121 Contul la banci (A-C)
4312
4372
4314
444
462
Dupa aceasta inreg. conturile de datorii sociale legate de salarii se soldeaza.
423 PERSONAL- AJUTOARE MATERIALE DATORATE (P)
Contul este folosit pt inregistrarea concediilor medicale pre si post natal si alte ajutoare materiale. In contab. contul este numit cont de datorie sociala.
Incepe sa functioneze prin a se credita prin inreg. datoriei fata de angajatii aflati in concediul medical pre si post natal.
Pt primele zile de concediu medicat pre si post natal, datoria se inreg. pe seama cheltuielii entitatii astfel:
6451 Contributia unitatii la asigurarile sociale (A+D) = 4263 (P+C)
Pt urm perioada de concediu medicat pre si post natal, datoria de plata a acesteia revine bugetului asigurarilor sociale de stat. In acest caz va fi diminuata contributia unitatii la asigurarile sociale, contul 4311, cu inreg. datoriei de plata a concediului medical astfel:
4311 Contributia unitatii la asigurarile sociale (P-D) = 423 (P+C)
Concediul medical repr., pt. angajati, un venit si ca venit inregistram retinerile reprezentant datorii ale angajatului respectiv fata de stat si fata de alte institutii astfel:
423 (P-D) = %
4312
4372
4314
444
Dupa inregistrarea retinerilor odata cu ridicarea banilor pt. plata salariilor se ridica de la banca, pe baza statului de plata si pe baza concediilor medicale, si suma ramasa de platit reprezentand concediu medical. Daca plata se face in numerar pe baza de semnatura pe statul de plata al concediilor medicale se real. astfel:
423 (P-D) = 5311 (A-C)
Odata cu virarea sumelor catre stat ( contributii + retineri) se vor vira si sumele repr. concediile medicale prin contul current la banci (5121).
joi, 12 august 2010
miercuri, 11 august 2010
Controlul documentar-contabil
Controlul documentar-contabil se utilizeaza cu caracter preventiv si operativ in cazul documentelor care se primesc la serviciul contabilitate pentru inregistrare in notele contabile sau fisele de cont, precum si la completarea fiselor fiscale (state de salarii, fisele de pontaj,listele de avans chenzinal).
Controlul documentar-contabil se utilizeaza si cu caracter ulterior de organul de control fiscal pentru verificarea efectuarii platii impozitului pe salarii la termenele legale sau a majorarilor de intarziere/dobanzilor, penalitatilor de intarziere, respectiv a penalitatilor calculate si datorate la ultimul control fiscal.
Verificarea cronologica, se exercita in ordinea intocmirii, inregistrarii si indosarierii
documentelor utilizate in evidenta salariilor si a impozitului pe salarii (pontaje, state de salarii, fise fiscale, declaratii fiscale, ordine de plata, compensari/restituiri sau alte modalitati de stingere a obligatiilor fiscale la bugetul statului).
Verificare invers cronologic se exercita de la sfarsitul spre inceputul perioadei de control fiscal. Aceata modalitate se foloseste cand se constata abatere de la prevederile legale si este nevoie sa se stabileasca momentul cand aceasta s-a produs sau cand se consata erori sau omisiuni de inregistrare. Astfel, cand se constata neachitarea impozitelor pe o anumita perioada, organul de control fiscal va proceda la controlul invers cronologic : a viramentelor, a balantelor de verificare, notelor contabile, extraselor de cont si a declaratiilor fiscale, pentru efectuarea calculului majorarilor de intarziere, penalitatilor de intarziere, respectiv a penalitatilor, dupa caz.
Verificare sistematica sau pe probleme consta in gruparea documentelor pe probleme si apoi controlul lor in ordine cronologica. Astfel, eventualitatea omisiunilor este mai redusa si se pot stabili concluzii cu privire la fiecare problema in parte. In cazul urmaririi platii impozitului pe salarii, sunt selectionate documentele de banca (ordine de plata, extrase de cont), declaratii fiscale, fise de cont, note contabile, precum si balante de verificare lunare. In continuare, se efectueaza controlul acestor documente in ordine cronologica cu privire la respectarea prevederilor legale (ex.determinarea si constituirea impozitului pe salarii, inregistrare in contabilitate si plata lui la bugetul statului).
Verificare reciproca consta in cercetarea si confruntarea la aceeasi entitate a unor documente si evidente cu continut identic, insa diferite ca forma pentru aceleasi operatii sau pentru operatii diferite, insa legate reciproc. Astfel, se verifica statele de salarii cu notele contabile si balanta de verificare, cu scopul verificarii corectei inregistrari in contabilitate a impozitului pe venit si a platii acestuia la termenele legale.
Investigatia reprezinta modalitatea prin care auditorul obtine informatii din partea personalului a carui activitate se controleaza. Investigatia este necesara in cazul studierii unor probleme care nu rezulta clar din documente si evidente puse la dispozitie. Astfel, auditorul poate cere lamuriri cu privire la anumite inregistrari contabile.(ex. cu privire la statele de salarii, cu privire la avansurile nejustificate sau alte drepturi salariale acordate si necuvenite, dupa caz)
In privinta salariilor.
Analiza si studiul general se utilizeaza pentru a obtine argumentele justificate ale controlului. Astfel, se procedeaza la examinarea debitelor si creditelor unor conturi pentru determinarea corectitudinii inregistrarilor sumelor reprezentand veniturile brute realizate, a contributiilor obligatorii calculate si retinute, a deducerilor personale de baza si suplimentare, a impozitului pe venit, respectiv a venitului net cuvenit si platit angajatilor. Astfel, se confrunta debitul contului “cheltuieli cu remuneratiile personalului” cu creditul contului “personal remuneratii datorate” si referitor la impozitul pe salarii se confrunta contul 444 “impozitul pe salarii”, cont de pasiv, care se crediteaza cu impozitul retinut de la salariati sau colaboratori si se debiteaza cu sumele reprezentand plata acestui impozit la bugetul de stat. Soldul creditor reprezinta impozitul pe salarii datorat bugetului de stat.
Controlul documentar-contabil se utilizeaza si cu caracter ulterior de organul de control fiscal pentru verificarea efectuarii platii impozitului pe salarii la termenele legale sau a majorarilor de intarziere/dobanzilor, penalitatilor de intarziere, respectiv a penalitatilor calculate si datorate la ultimul control fiscal.
Verificarea cronologica, se exercita in ordinea intocmirii, inregistrarii si indosarierii
documentelor utilizate in evidenta salariilor si a impozitului pe salarii (pontaje, state de salarii, fise fiscale, declaratii fiscale, ordine de plata, compensari/restituiri sau alte modalitati de stingere a obligatiilor fiscale la bugetul statului).
Verificare invers cronologic se exercita de la sfarsitul spre inceputul perioadei de control fiscal. Aceata modalitate se foloseste cand se constata abatere de la prevederile legale si este nevoie sa se stabileasca momentul cand aceasta s-a produs sau cand se consata erori sau omisiuni de inregistrare. Astfel, cand se constata neachitarea impozitelor pe o anumita perioada, organul de control fiscal va proceda la controlul invers cronologic : a viramentelor, a balantelor de verificare, notelor contabile, extraselor de cont si a declaratiilor fiscale, pentru efectuarea calculului majorarilor de intarziere, penalitatilor de intarziere, respectiv a penalitatilor, dupa caz.
Verificare sistematica sau pe probleme consta in gruparea documentelor pe probleme si apoi controlul lor in ordine cronologica. Astfel, eventualitatea omisiunilor este mai redusa si se pot stabili concluzii cu privire la fiecare problema in parte. In cazul urmaririi platii impozitului pe salarii, sunt selectionate documentele de banca (ordine de plata, extrase de cont), declaratii fiscale, fise de cont, note contabile, precum si balante de verificare lunare. In continuare, se efectueaza controlul acestor documente in ordine cronologica cu privire la respectarea prevederilor legale (ex.determinarea si constituirea impozitului pe salarii, inregistrare in contabilitate si plata lui la bugetul statului).
Verificare reciproca consta in cercetarea si confruntarea la aceeasi entitate a unor documente si evidente cu continut identic, insa diferite ca forma pentru aceleasi operatii sau pentru operatii diferite, insa legate reciproc. Astfel, se verifica statele de salarii cu notele contabile si balanta de verificare, cu scopul verificarii corectei inregistrari in contabilitate a impozitului pe venit si a platii acestuia la termenele legale.
Investigatia reprezinta modalitatea prin care auditorul obtine informatii din partea personalului a carui activitate se controleaza. Investigatia este necesara in cazul studierii unor probleme care nu rezulta clar din documente si evidente puse la dispozitie. Astfel, auditorul poate cere lamuriri cu privire la anumite inregistrari contabile.(ex. cu privire la statele de salarii, cu privire la avansurile nejustificate sau alte drepturi salariale acordate si necuvenite, dupa caz)
In privinta salariilor.
Analiza si studiul general se utilizeaza pentru a obtine argumentele justificate ale controlului. Astfel, se procedeaza la examinarea debitelor si creditelor unor conturi pentru determinarea corectitudinii inregistrarilor sumelor reprezentand veniturile brute realizate, a contributiilor obligatorii calculate si retinute, a deducerilor personale de baza si suplimentare, a impozitului pe venit, respectiv a venitului net cuvenit si platit angajatilor. Astfel, se confrunta debitul contului “cheltuieli cu remuneratiile personalului” cu creditul contului “personal remuneratii datorate” si referitor la impozitul pe salarii se confrunta contul 444 “impozitul pe salarii”, cont de pasiv, care se crediteaza cu impozitul retinut de la salariati sau colaboratori si se debiteaza cu sumele reprezentand plata acestui impozit la bugetul de stat. Soldul creditor reprezinta impozitul pe salarii datorat bugetului de stat.
2 cuvinte despre Pragul de semnificatie in contabilitate.
Cunoscut şi sub denumirea de Principiul importanţei relative, se referă la stabilirea unui nivel valoric minim, pentru depăşirea căruia, elementele patrimoniale trebuie prezentate separat. Elementele care au valoare mai mică, vor trebui grupate după natură şi funcţie şi prezentate astfel.
Societăţile sunt libere să îşi seteze un prag de semnificaţie, cu condiţia ca informaţiile din situaţiile financiare să continue să fie credibile şi inteligibile, în sensul în care: un prag de semnificaţie prea înalt duce la o grupare excesivă a elementelor patrimoniale sau la o prezentare foarte succintă în situaţiile financiare, de unde rezultă raportări dificil de înţeles; dar, pe de altă parte, şi setarea unui prag de semnificaţie foarte jos, duce la o supraîncărcare a raportărilor, la o abundenţă de informaţii inutile, care vor deruta utilizatorul. Poate fi ales un prag de semnificaţie care să ducă spre una din aceste două extreme, dacă se justifică în notele explicative prin îmbunătăţirea calităţii şi clarităţii informaţiei contabile.
În altă ordine de idei, pragul de semnificaţie se poate recunoaşte şi în relevanţa informaţiei. Astfel, o informaţie este semnificativă dacă omisiunea sau declararea sa eronată, poate influenţa deciziile utilizatorii acestei informaţii.
_____________________________
Audit.
In momentul efectuarii unei actiuni de audit, auditorul trebuie sa acorde o atentie deosebita pragului de semnificatie si legaturii acesteia cu riscul de audit.
Pragul de semnificatie poate fi considerat nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta atat regularitatea si sinceritatea conturilor anuale cat si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii.
Standardele internationale de contabilitate stabilesc ca pragul de semnificatie consta in faptul ca informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale uitilizatorilor luate pe baza situatiilor financiare.
Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau a erorii judecate in imprejurimile specifice ale omisiunii sau declararuueronate, astfel pragul de semnificatie ofera, mai degraba, o limita de cate o caracteristica calitatica primara pe care informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila.
Pentru o mai buna planificare a misiunii, auditorul are obligatia stabilirii unui program de semnificatie atat la nivel global al sistemelor financiare cat si in relatia cu soldurile costurilor individuale, categoriilor de tranzatii si prezentarilor de informatii. De regula, auditorul stabileste un prag de semnificatie pentru fiecare grup de semnificatii financiare, exprimat sub forma unei valori numerice.
Evaluarea pragului de semnificatie de catre auditor constituie o problema care solicita exercitarea rationamentului profesional al acestuia.
Auditorul utilizeaza ca baza pentru determinarea materialitatii, cea mai semnificativa sau cea mai importanta cifra din situatiile financiare.
_______________________________
IAS 1: Pragul de semnificatie - un element este semnificativ si trebuie prezentat daca poate influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatilor financiare.
Societăţile sunt libere să îşi seteze un prag de semnificaţie, cu condiţia ca informaţiile din situaţiile financiare să continue să fie credibile şi inteligibile, în sensul în care: un prag de semnificaţie prea înalt duce la o grupare excesivă a elementelor patrimoniale sau la o prezentare foarte succintă în situaţiile financiare, de unde rezultă raportări dificil de înţeles; dar, pe de altă parte, şi setarea unui prag de semnificaţie foarte jos, duce la o supraîncărcare a raportărilor, la o abundenţă de informaţii inutile, care vor deruta utilizatorul. Poate fi ales un prag de semnificaţie care să ducă spre una din aceste două extreme, dacă se justifică în notele explicative prin îmbunătăţirea calităţii şi clarităţii informaţiei contabile.
În altă ordine de idei, pragul de semnificaţie se poate recunoaşte şi în relevanţa informaţiei. Astfel, o informaţie este semnificativă dacă omisiunea sau declararea sa eronată, poate influenţa deciziile utilizatorii acestei informaţii.
_____________________________
Audit.
In momentul efectuarii unei actiuni de audit, auditorul trebuie sa acorde o atentie deosebita pragului de semnificatie si legaturii acesteia cu riscul de audit.
Pragul de semnificatie poate fi considerat nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta atat regularitatea si sinceritatea conturilor anuale cat si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii.
Standardele internationale de contabilitate stabilesc ca pragul de semnificatie consta in faptul ca informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale uitilizatorilor luate pe baza situatiilor financiare.
Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau a erorii judecate in imprejurimile specifice ale omisiunii sau declararuueronate, astfel pragul de semnificatie ofera, mai degraba, o limita de cate o caracteristica calitatica primara pe care informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila.
Pentru o mai buna planificare a misiunii, auditorul are obligatia stabilirii unui program de semnificatie atat la nivel global al sistemelor financiare cat si in relatia cu soldurile costurilor individuale, categoriilor de tranzatii si prezentarilor de informatii. De regula, auditorul stabileste un prag de semnificatie pentru fiecare grup de semnificatii financiare, exprimat sub forma unei valori numerice.
Evaluarea pragului de semnificatie de catre auditor constituie o problema care solicita exercitarea rationamentului profesional al acestuia.
Auditorul utilizeaza ca baza pentru determinarea materialitatii, cea mai semnificativa sau cea mai importanta cifra din situatiile financiare.
_______________________________
IAS 1: Pragul de semnificatie - un element este semnificativ si trebuie prezentat daca poate influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatilor financiare.
Notele explicative
Notele explicative fac parte integrantă din situaţiile financiare ale unei companii, indiferent dacă acestea sunt simplificate sau complexe şi concură la crearea unei imagini cât mai fidele asupra activelor, datoriilor, a rezultatului perioadei şi a poziţiei financiare şi economice a societăţii. Sunt reglementate de OMFP 3055/2009 şi numără de regulă 10 note explicative înglobate la sfârşitul situaţiilor financiare şi structurate astfel:
1.Active imobilizate
2.Provizioane
3.Repartizarea profitului
4.Analiza rezultatului din exploatare
5.Situația creanțelor și datoriilor
6.Principii, politici și metode contabile
7.Participații și surse de finanțare
8.Informații privind salariații și membrii organelor de administrație, conducere și de supraveghere
9.Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari
10.Alte informații
1. Notele explicative se prezintă sistematic, pentru fiecare element semnificativ din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere:
* Notele explicative trebuie să cuprindă informații privind metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situațiile financiare anuale și metodele utilizate pentru calcularea ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în situațiile financiare anuale care sunt sau au fost inițial exprimate în monedă străină (valută), trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le exprima în moneda națională.
* În notele explicative trebuie cuprinse, de asemenea, următoarele informații:
- denumirea și sediul social ale fiecăreia dintre entitățile în care entitatea deține fie direct, fie printr-o persoană care acționează în nume propriu, dar în contul entității, interese de participare reprezentând un procent de capital de cel puțin 20%, prezentând: proporția de capital deținută, valoarea capitalului și rezervelor, profitul sau pierderea entității respective pentru ultimul exercițiu financiar pentru care au fost aprobate situațiile financiare anuale. Informațiile privind capitalul, rezervele și profitul sau pierderea entității în care se deține interesul de participare pot fi omise dacă sunt doar de o importanță neglijabilă în înțelesul pct. 9;
- denumirea, sediul principal sau sediul social și forma juridică ale fiecăreia dintre entitățile la care entitatea este asociat cu răspundere nelimitată.
Notele explicative trebuie să menționeze şi:
- denumirea și sediul social ale entității care întocmește situațiile financiare anuale consolidate ale celui mai mare grup de entități din care face parte entitatea în calitate de filială;
- denumirea și sediul social ale entității care întocmește situațiile financiare anuale consolidate ale celui mai mic grup de entități din care face parte entitatea în calitate de filială.
- locul de unde pot fi obținute copii ale situațiilor financiare anuale consolidate, cu condiția ca acestea să fie disponibile.
* Trebuie să se menționeze, dacă situațiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și cu prevederile cuprinse în OMFP nr. 3055/2009.
* Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de cât ori este necesar, pentru buna lor înțelegere:
- denumirea entității care face raportarea;
- faptul că situațiile financiare anuale sunt proprii acesteia și nu grupului;
- data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare anuale;
- moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale;
- exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei sau mii lei).
* O entitate prezintă următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situațiile financiare anuale:
- locul principal unde își desfășoară activitatea, dacă este diferit de sediul oficial;
- o descriere a naturii activității desfășurate și principalele domenii de activitate;
- denumirea societății-mamă și cea a deținătorului final în cadrul grupului (dacă este cazul);
- orice altă informație care, în opinia directorilor și administratorilor, ajută la prezentarea unei imagini fidele asupra entității.
Notele explicative prezintă natura și scopul comercial ale angajamentelor entității, care nu sunt incluse în bilanț, și impactul financiar al acelor angajamente asupra entității, atunci când riscurile sau beneficiile provenind din asemenea angajamente sunt semnificative și în măsura în care prezentarea unor asemenea riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziției financiare a entității.
* Dacă entitatea raportoare a avut tranzacții cu entități legate, ea trebuie să prezinte tranzacțiile încheiate cu entitățile legate, inclusiv suma acestor tranzacții, natura relației cu entitatea legată și alte informații referitoare la tranzacții, necesare pentru o înțelegere a poziției financiare a entității raportoare, dacă asemenea tranzacții sunt semnificative și nu au fost încheiate în condiții normale de piață. Informațiile referitoare la tranzacții individuale pot fi agregate după natura lor, cu excepția cazului când informația separată este necesară pentru o înțelegere a efectelor tranzacțiilor cu entitatea legată, asupra poziției financiare a entității raportoare.
2. În ceea ce priveşte elementele din bilanţ, notele explicative trebuie să cuprindă:
* Informaţii privind:
- duratele de viață utilă sau ratele de amortizare utilizate;
- metodele de amortizare utilizate;
- creșterile de valoare a imobilizărilor, cu indicarea separată a acelora apărute din procesul de dezvoltare internă;
- valoarea imobilizărilor necorporale în curs.
* Atunci când imobilizările necorporale prezentate în bilanț cuprind cheltuieli de dezvoltare, în notele explicative trebuie prezentate următoarele informații:
- perioada pe parcursul căreia valoarea cheltuielilor imobilizate este sau urmează să fie amortizată; și
- motivele care au determinat recunoașterea acestora ca active (beneficii economice viitoare etc.).
* În cazul în care fondul comercial achiziționat de către o entitate este prezentat în bilanț la imobilizări necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea acestuia și motivele pentru care a fost aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele explicative.
* Notele explicative trebuie să prezinte, pentru fiecare grupă de imobilizări corporale, următoarele informații:
- bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute (cost istoric sau valoare reevaluată). Dacă s-au folosit baze diferite de evaluare, atunci trebuie prezentată pentru fiecare grupă în parte valoarea contabilă brută a respectivei grupe;
- metodele de amortizare folosite;
- valoarea imobilizărilor corporale în curs.
* În cazul în care elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valori reevaluate, trebuie prezentate data și condițiile de efectuare a reevaluării.
* Se menționează existența oricăror certificate de participare, obligațiuni convertibile sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărului acestora și a drepturilor pe care le conferă. Prezentarea în notele explicative a acestor informaţii la imobilizări financiare sau investiții pe termen scurt se face în funcție de intenția entității cu privire la durata deținerii titlurilor de valoare, de până la un an sau mai mult de un an.
* O entitate prezintă informații care să permită utilizatorilor situațiilor sale financiare să evalueze importanța instrumentelor financiare pentru poziția și performanța sa financiară.
* Se specifică toate situațiile în care entitatea a depus garanții sau a gajat, respectiv a ipotecat active proprii pentru garantarea unor obligații în favoarea unui terț, menționându-se, de asemenea și valoarea acestora.
* În cazul existenței de garanții, o entitate prezintă:
- valoarea contabilă a activelor financiare pe care le-a gajat drept garanții reale pentru datorii sau datorii contingente; și
- termenii și condițiile aferente gajării.
* Când o entitate deține garanții reale și are dreptul de a vinde sau regaja garanția reală în lipsa imposibilității de respectare a obligațiilor de către proprietarul garanției reale, aceasta prezintă:
- valoarea justă a oricăror astfel de garanții reale vândute sau regajate, și dacă entitatea are sau nu obligația de a le returna; și
- termenii și condițiile asociate cu utilizarea garanțiilor reale.
* Pentru împrumuturile de plată recunoscute la data de raportare, o entitate prezintă:
- detaliile oricăror neexecutări ale obligațiilor privind durata principalului, dobânda, condițiile de rambursare a acelor împrumuturi de plată;
- încălcări ale condițiilor aferente acordului de împrumut, care permit creditorului să solicite rambursarea accelerată. Informațiile nu se solicită dacă încălcările au fost remediate sau condițiile împrumutului au fost renegociate la data de raportare sau înainte de aceasta;
- valoarea contabilă a împrumuturilor de plată, pentru care nu a fost onorată obligația la data de raportare; și
- dacă obligația neexecutată a fost remediată sau dacă au fost renegociate condițiile împrumuturilor de plată, înainte ca situațiile financiare să fie autorizate pentru emitere.
* Se prezintă în notele explicative costul de achiziție sau costul de producție al stocurilor evidențiate în bilanț și metodele de evaluare a stocurilor. Dacă, în situații excepționale, administratorii decid să modifice metoda de evaluare pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, trebuie prezentate următoarele informații:
- motivul modificării metodei; și
- efectul financiar asupra rezultatului exercițiului financiar.
* Trebuie prezentată, de asemenea, valoarea stocurilor gajate în contul datoriilor.
* O entitate trebuie să prezinte în notele explicative subclasificări ale creanțelor prezentate în bilanț, clasificate într-o manieră corespunzătoare activității desfășurate, iar sumele de încasat de la entitățile afiliate și întreprinderile asociate trebuie prezentate separat.
* În notele explicative se menționează sumele datorate de entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani, precum și valoarea totală a datoriilor entității acoperite cu garanții reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii și formei garanțiilor. Aceste informații trebuie prezentate distinct pentru fiecare element bilanțier de natura datoriilor, potrivit formatului de bilanț.
* În cazul în care entitatea a emis pe parcursul exercițiului financiar valori mobiliare, se prezintă următoarele informații:
- tipul valorilor mobiliare emise;
- pentru fiecare categorie de valori mobiliare emise: valoarea de emisiune și suma primită.
* În cazul în care obligațiunile emise de o entitate sunt deținute de o persoană nominalizată sau împuternicită de către acea entitate, în notele explicative se menționează valoarea nominală a obligațiunilor respective și valoarea contabilă a acestora.
* În cazul obligațiilor pentru care nu s-au constituit provizioane, se prezintă următoarele informații:
- valoarea exactă sau estimată a acelei obligații;
- natura juridică a obligației și efectul acesteia;
- dacă entitatea a depus o garanție semnificativă cu privire la acea obligație și, în caz afirmativ, natura acelei garanții.
* De asemenea, se prezintă informații referitoare la alte obligații financiare viitoare pentru care nu s-au constituit provizioane, dar care sunt relevante pentru a aprecia situația economică a entității.
* Pentru orice garanție semnificativă care a fost constituită trebuie făcută o prezentare detaliată. Valoarea totală a oricăror angajamente financiare, în cazul în care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute în bilanț, trebuie să fie prezentate în mod clar în notele explicative, în măsura în care aceste informații sunt utile pentru evaluarea poziției financiare a entității.
* Orice angajamente privind pensiile și entitățile afiliate trebuie prezentate distinct.
* Dacă în timpul exercițiului financiar o sumă este transferată la sau de la provizioane, următoarele informații se prezintă în notele explicative:
- valoarea provizioanelor la începutul exercițiului financiar;
- sumele cu care provizioanele au fost majorate sau diminuate în cursul exercițiului financiar;
- natura, sursa sau destinația oricăror astfel de transferuri;
- valoarea provizioanelor la sfârșitul exercițiului financiar.
* Referitor la capitalul entității se oferă următoarele informații:
- dacă entitatea nu are capital autorizat (valoarea până la care administratorii sau directorii, pot majora capitalul social, prin emisiune de noi acţiuni), valoarea capitalului subscris;
- dacă, conform actului de înființare, entitatea are capital autorizat, valoarea acestuia, precum și valoarea capitalului subscris în momentul înființării entității sau în momentul autorizării entității pentru începerea activității și în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat;
- numărul și valoarea acțiunilor subscrise în cursul exercițiului financiar în limitele unui capital autorizat.
- dacă există mai multe clase de acțiuni sau părți sociale, numărul și valoarea nominală pentru fiecare clasă.
* În cazul în care capitalul social cuprinde și acțiuni răscumpărabile, se furnizează următoarele informații:
- data cea mai apropiată și data limită la care entitatea poate răscumpăra respectivele acțiuni;
- dacă acele acțiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă răscumpărarea este la alegerea entității sau a acționarilor;
- dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare și, în caz afirmativ, care este valoarea acesteia.
* În ceea ce privește eventualele drepturi legate de distribuirea acțiunilor, se furnizează următoarele informații:
- numărul, descrierea și valoarea acțiunilor care fac obiectul exercitării acestor drepturi;
- perioada pe parcursul căreia drepturile pot fi exercitate;
- prețul care trebuie plătit pentru acțiunile distribuite.
* Pentru fiecare categorie de rezerve inclusă în capitalurile proprii, se descrie natura sa și scopul pentru care a fost constituită.
3. Informații referitoare la elementele din contul de profit și pierdere:
* Notele explicative trebuie să cuprindă informații privind cifra de afaceri netă, defalcată pe segmente de activități și pe piețe geografice, în măsura în care aceste segmente și piețe diferă substanțial unele față de altele, ținând seama de modul de organizare a vânzării de produse și a furnizării de servicii rezultate din activitățile curente ale entității.
* Informațiile pe segmente de raportare, respectiv segmente de activitate și segmente geografice, sunt elaborate conform politicilor contabile adoptate pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale.
* Se prezintă în mod distinct totalul onorariilor percepute, aferente exercițiului financiar, de auditorul statutar sau firma de audit pentru auditul statutar al situațiilor financiare anuale, totalul onorariilor percepute pentru alte servicii de asigurare, totalul onorariilor percepute pentru servicii de consultanță fiscală și totalul onorariilor percepute pentru orice alte servicii decât cele de audit statutar.
* În notele explicative trebuie incluse informații privind numărul mediu de persoane angajate în cursul exercițiului financiar, defalcat pe categorii și, dacă acestea nu sunt prezentate distinct în contul de profit și pierdere, cheltuielile cu personalul aferente exercițiului financiar.
* Se menționează suma indemnizațiilor acordate în exercițiul financiar membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere în virtutea responsabilităților acestora, precum și orice angajamente generate sau asumate privind pensiile pentru foștii membri ai acestor organe, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie.
* Se prezintă suma avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, principalelor condiții și a oricăror sume restituite, precum și a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie.
* Se prezintă măsura în care calcularea profitului sau pierderii exercițiului financiar a fost afectată de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale și regulile de evaluare prevăzute de prezentele reglementări, a fost efectuată în exercițiul financiar curent sau într-un exercițiu financiar precedent în vederea obținerii de facilități fiscale. Atunci când influența unei asemenea evaluări asupra cheltuielilor viitoare cu impozitul pe profit este semnificativă, trebuie prezentate detalii.
* Se prezintă diferența dintre cheltuiala cu impozitul pe profit/venit aferentă exercițiului financiar curent și exercițiilor financiare precedente și suma impozitelor rămasă de plată pentru aceste exerciții, cu condiția că această diferență să fie semnificativă pentru obligațiile fiscale viitoare. De asemenea, se include reconcilierea dintre rezultatul contabil al
exercițiului financiar și rezultatul fiscal, așa cum este prezentat în declarația de impozit pe profit.
* În notele explicative trebuie să se prezinte separat propunerea de repartizare a profitului net pe destinații, astfel:
- sumele repartizate la rezerve;
- sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți;
- dividende;
- alte repartizări.
1.Active imobilizate
2.Provizioane
3.Repartizarea profitului
4.Analiza rezultatului din exploatare
5.Situația creanțelor și datoriilor
6.Principii, politici și metode contabile
7.Participații și surse de finanțare
8.Informații privind salariații și membrii organelor de administrație, conducere și de supraveghere
9.Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari
10.Alte informații
1. Notele explicative se prezintă sistematic, pentru fiecare element semnificativ din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere:
* Notele explicative trebuie să cuprindă informații privind metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situațiile financiare anuale și metodele utilizate pentru calcularea ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în situațiile financiare anuale care sunt sau au fost inițial exprimate în monedă străină (valută), trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le exprima în moneda națională.
* În notele explicative trebuie cuprinse, de asemenea, următoarele informații:
- denumirea și sediul social ale fiecăreia dintre entitățile în care entitatea deține fie direct, fie printr-o persoană care acționează în nume propriu, dar în contul entității, interese de participare reprezentând un procent de capital de cel puțin 20%, prezentând: proporția de capital deținută, valoarea capitalului și rezervelor, profitul sau pierderea entității respective pentru ultimul exercițiu financiar pentru care au fost aprobate situațiile financiare anuale. Informațiile privind capitalul, rezervele și profitul sau pierderea entității în care se deține interesul de participare pot fi omise dacă sunt doar de o importanță neglijabilă în înțelesul pct. 9;
- denumirea, sediul principal sau sediul social și forma juridică ale fiecăreia dintre entitățile la care entitatea este asociat cu răspundere nelimitată.
Notele explicative trebuie să menționeze şi:
- denumirea și sediul social ale entității care întocmește situațiile financiare anuale consolidate ale celui mai mare grup de entități din care face parte entitatea în calitate de filială;
- denumirea și sediul social ale entității care întocmește situațiile financiare anuale consolidate ale celui mai mic grup de entități din care face parte entitatea în calitate de filială.
- locul de unde pot fi obținute copii ale situațiilor financiare anuale consolidate, cu condiția ca acestea să fie disponibile.
* Trebuie să se menționeze, dacă situațiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și cu prevederile cuprinse în OMFP nr. 3055/2009.
* Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de cât ori este necesar, pentru buna lor înțelegere:
- denumirea entității care face raportarea;
- faptul că situațiile financiare anuale sunt proprii acesteia și nu grupului;
- data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare anuale;
- moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale;
- exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei sau mii lei).
* O entitate prezintă următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situațiile financiare anuale:
- locul principal unde își desfășoară activitatea, dacă este diferit de sediul oficial;
- o descriere a naturii activității desfășurate și principalele domenii de activitate;
- denumirea societății-mamă și cea a deținătorului final în cadrul grupului (dacă este cazul);
- orice altă informație care, în opinia directorilor și administratorilor, ajută la prezentarea unei imagini fidele asupra entității.
Notele explicative prezintă natura și scopul comercial ale angajamentelor entității, care nu sunt incluse în bilanț, și impactul financiar al acelor angajamente asupra entității, atunci când riscurile sau beneficiile provenind din asemenea angajamente sunt semnificative și în măsura în care prezentarea unor asemenea riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziției financiare a entității.
* Dacă entitatea raportoare a avut tranzacții cu entități legate, ea trebuie să prezinte tranzacțiile încheiate cu entitățile legate, inclusiv suma acestor tranzacții, natura relației cu entitatea legată și alte informații referitoare la tranzacții, necesare pentru o înțelegere a poziției financiare a entității raportoare, dacă asemenea tranzacții sunt semnificative și nu au fost încheiate în condiții normale de piață. Informațiile referitoare la tranzacții individuale pot fi agregate după natura lor, cu excepția cazului când informația separată este necesară pentru o înțelegere a efectelor tranzacțiilor cu entitatea legată, asupra poziției financiare a entității raportoare.
2. În ceea ce priveşte elementele din bilanţ, notele explicative trebuie să cuprindă:
* Informaţii privind:
- duratele de viață utilă sau ratele de amortizare utilizate;
- metodele de amortizare utilizate;
- creșterile de valoare a imobilizărilor, cu indicarea separată a acelora apărute din procesul de dezvoltare internă;
- valoarea imobilizărilor necorporale în curs.
* Atunci când imobilizările necorporale prezentate în bilanț cuprind cheltuieli de dezvoltare, în notele explicative trebuie prezentate următoarele informații:
- perioada pe parcursul căreia valoarea cheltuielilor imobilizate este sau urmează să fie amortizată; și
- motivele care au determinat recunoașterea acestora ca active (beneficii economice viitoare etc.).
* În cazul în care fondul comercial achiziționat de către o entitate este prezentat în bilanț la imobilizări necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea acestuia și motivele pentru care a fost aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele explicative.
* Notele explicative trebuie să prezinte, pentru fiecare grupă de imobilizări corporale, următoarele informații:
- bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute (cost istoric sau valoare reevaluată). Dacă s-au folosit baze diferite de evaluare, atunci trebuie prezentată pentru fiecare grupă în parte valoarea contabilă brută a respectivei grupe;
- metodele de amortizare folosite;
- valoarea imobilizărilor corporale în curs.
* În cazul în care elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valori reevaluate, trebuie prezentate data și condițiile de efectuare a reevaluării.
* Se menționează existența oricăror certificate de participare, obligațiuni convertibile sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărului acestora și a drepturilor pe care le conferă. Prezentarea în notele explicative a acestor informaţii la imobilizări financiare sau investiții pe termen scurt se face în funcție de intenția entității cu privire la durata deținerii titlurilor de valoare, de până la un an sau mai mult de un an.
* O entitate prezintă informații care să permită utilizatorilor situațiilor sale financiare să evalueze importanța instrumentelor financiare pentru poziția și performanța sa financiară.
* Se specifică toate situațiile în care entitatea a depus garanții sau a gajat, respectiv a ipotecat active proprii pentru garantarea unor obligații în favoarea unui terț, menționându-se, de asemenea și valoarea acestora.
* În cazul existenței de garanții, o entitate prezintă:
- valoarea contabilă a activelor financiare pe care le-a gajat drept garanții reale pentru datorii sau datorii contingente; și
- termenii și condițiile aferente gajării.
* Când o entitate deține garanții reale și are dreptul de a vinde sau regaja garanția reală în lipsa imposibilității de respectare a obligațiilor de către proprietarul garanției reale, aceasta prezintă:
- valoarea justă a oricăror astfel de garanții reale vândute sau regajate, și dacă entitatea are sau nu obligația de a le returna; și
- termenii și condițiile asociate cu utilizarea garanțiilor reale.
* Pentru împrumuturile de plată recunoscute la data de raportare, o entitate prezintă:
- detaliile oricăror neexecutări ale obligațiilor privind durata principalului, dobânda, condițiile de rambursare a acelor împrumuturi de plată;
- încălcări ale condițiilor aferente acordului de împrumut, care permit creditorului să solicite rambursarea accelerată. Informațiile nu se solicită dacă încălcările au fost remediate sau condițiile împrumutului au fost renegociate la data de raportare sau înainte de aceasta;
- valoarea contabilă a împrumuturilor de plată, pentru care nu a fost onorată obligația la data de raportare; și
- dacă obligația neexecutată a fost remediată sau dacă au fost renegociate condițiile împrumuturilor de plată, înainte ca situațiile financiare să fie autorizate pentru emitere.
* Se prezintă în notele explicative costul de achiziție sau costul de producție al stocurilor evidențiate în bilanț și metodele de evaluare a stocurilor. Dacă, în situații excepționale, administratorii decid să modifice metoda de evaluare pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, trebuie prezentate următoarele informații:
- motivul modificării metodei; și
- efectul financiar asupra rezultatului exercițiului financiar.
* Trebuie prezentată, de asemenea, valoarea stocurilor gajate în contul datoriilor.
* O entitate trebuie să prezinte în notele explicative subclasificări ale creanțelor prezentate în bilanț, clasificate într-o manieră corespunzătoare activității desfășurate, iar sumele de încasat de la entitățile afiliate și întreprinderile asociate trebuie prezentate separat.
* În notele explicative se menționează sumele datorate de entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani, precum și valoarea totală a datoriilor entității acoperite cu garanții reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii și formei garanțiilor. Aceste informații trebuie prezentate distinct pentru fiecare element bilanțier de natura datoriilor, potrivit formatului de bilanț.
* În cazul în care entitatea a emis pe parcursul exercițiului financiar valori mobiliare, se prezintă următoarele informații:
- tipul valorilor mobiliare emise;
- pentru fiecare categorie de valori mobiliare emise: valoarea de emisiune și suma primită.
* În cazul în care obligațiunile emise de o entitate sunt deținute de o persoană nominalizată sau împuternicită de către acea entitate, în notele explicative se menționează valoarea nominală a obligațiunilor respective și valoarea contabilă a acestora.
* În cazul obligațiilor pentru care nu s-au constituit provizioane, se prezintă următoarele informații:
- valoarea exactă sau estimată a acelei obligații;
- natura juridică a obligației și efectul acesteia;
- dacă entitatea a depus o garanție semnificativă cu privire la acea obligație și, în caz afirmativ, natura acelei garanții.
* De asemenea, se prezintă informații referitoare la alte obligații financiare viitoare pentru care nu s-au constituit provizioane, dar care sunt relevante pentru a aprecia situația economică a entității.
* Pentru orice garanție semnificativă care a fost constituită trebuie făcută o prezentare detaliată. Valoarea totală a oricăror angajamente financiare, în cazul în care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute în bilanț, trebuie să fie prezentate în mod clar în notele explicative, în măsura în care aceste informații sunt utile pentru evaluarea poziției financiare a entității.
* Orice angajamente privind pensiile și entitățile afiliate trebuie prezentate distinct.
* Dacă în timpul exercițiului financiar o sumă este transferată la sau de la provizioane, următoarele informații se prezintă în notele explicative:
- valoarea provizioanelor la începutul exercițiului financiar;
- sumele cu care provizioanele au fost majorate sau diminuate în cursul exercițiului financiar;
- natura, sursa sau destinația oricăror astfel de transferuri;
- valoarea provizioanelor la sfârșitul exercițiului financiar.
* Referitor la capitalul entității se oferă următoarele informații:
- dacă entitatea nu are capital autorizat (valoarea până la care administratorii sau directorii, pot majora capitalul social, prin emisiune de noi acţiuni), valoarea capitalului subscris;
- dacă, conform actului de înființare, entitatea are capital autorizat, valoarea acestuia, precum și valoarea capitalului subscris în momentul înființării entității sau în momentul autorizării entității pentru începerea activității și în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat;
- numărul și valoarea acțiunilor subscrise în cursul exercițiului financiar în limitele unui capital autorizat.
- dacă există mai multe clase de acțiuni sau părți sociale, numărul și valoarea nominală pentru fiecare clasă.
* În cazul în care capitalul social cuprinde și acțiuni răscumpărabile, se furnizează următoarele informații:
- data cea mai apropiată și data limită la care entitatea poate răscumpăra respectivele acțiuni;
- dacă acele acțiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă răscumpărarea este la alegerea entității sau a acționarilor;
- dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare și, în caz afirmativ, care este valoarea acesteia.
* În ceea ce privește eventualele drepturi legate de distribuirea acțiunilor, se furnizează următoarele informații:
- numărul, descrierea și valoarea acțiunilor care fac obiectul exercitării acestor drepturi;
- perioada pe parcursul căreia drepturile pot fi exercitate;
- prețul care trebuie plătit pentru acțiunile distribuite.
* Pentru fiecare categorie de rezerve inclusă în capitalurile proprii, se descrie natura sa și scopul pentru care a fost constituită.
3. Informații referitoare la elementele din contul de profit și pierdere:
* Notele explicative trebuie să cuprindă informații privind cifra de afaceri netă, defalcată pe segmente de activități și pe piețe geografice, în măsura în care aceste segmente și piețe diferă substanțial unele față de altele, ținând seama de modul de organizare a vânzării de produse și a furnizării de servicii rezultate din activitățile curente ale entității.
* Informațiile pe segmente de raportare, respectiv segmente de activitate și segmente geografice, sunt elaborate conform politicilor contabile adoptate pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale.
* Se prezintă în mod distinct totalul onorariilor percepute, aferente exercițiului financiar, de auditorul statutar sau firma de audit pentru auditul statutar al situațiilor financiare anuale, totalul onorariilor percepute pentru alte servicii de asigurare, totalul onorariilor percepute pentru servicii de consultanță fiscală și totalul onorariilor percepute pentru orice alte servicii decât cele de audit statutar.
* În notele explicative trebuie incluse informații privind numărul mediu de persoane angajate în cursul exercițiului financiar, defalcat pe categorii și, dacă acestea nu sunt prezentate distinct în contul de profit și pierdere, cheltuielile cu personalul aferente exercițiului financiar.
* Se menționează suma indemnizațiilor acordate în exercițiul financiar membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere în virtutea responsabilităților acestora, precum și orice angajamente generate sau asumate privind pensiile pentru foștii membri ai acestor organe, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie.
* Se prezintă suma avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, principalelor condiții și a oricăror sume restituite, precum și a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie.
* Se prezintă măsura în care calcularea profitului sau pierderii exercițiului financiar a fost afectată de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale și regulile de evaluare prevăzute de prezentele reglementări, a fost efectuată în exercițiul financiar curent sau într-un exercițiu financiar precedent în vederea obținerii de facilități fiscale. Atunci când influența unei asemenea evaluări asupra cheltuielilor viitoare cu impozitul pe profit este semnificativă, trebuie prezentate detalii.
* Se prezintă diferența dintre cheltuiala cu impozitul pe profit/venit aferentă exercițiului financiar curent și exercițiilor financiare precedente și suma impozitelor rămasă de plată pentru aceste exerciții, cu condiția că această diferență să fie semnificativă pentru obligațiile fiscale viitoare. De asemenea, se include reconcilierea dintre rezultatul contabil al
exercițiului financiar și rezultatul fiscal, așa cum este prezentat în declarația de impozit pe profit.
* În notele explicative trebuie să se prezinte separat propunerea de repartizare a profitului net pe destinații, astfel:
- sumele repartizate la rezerve;
- sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți;
- dividende;
- alte repartizări.
joi, 5 august 2010
Achizitionarea unei societati comerciale
Daca sunteti in situatia unei achizitionari de creante si datorii ale unei societati comerciale
poate va ajuta...click aici !
poate va ajuta...click aici !
Despre T.V.A. pe scurt.
Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect, care se datoreaza bugetului de stat.
(paradoxal nu? ...o taxa este un...impozit!)
Sunt cuprinse in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata operatiunile care indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele conditii :
a) sa constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii sau o operatiune asimilata acestora;
b) sa fie efectuate de persoane impozabile ;
c) sa rezulte din una din activitatile economice prevazute de Legea 345/01.06.2002.
De asemenea, se cuprind in sfera de aplicare a taxei si importurile de bunuri.
In interpretarea legii, sunt considerate livrari de bunuri :
- vanzarea de bunuri cu plata in rate ;
- trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile;
- transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, in urma unor executari silite.
Se considera prestare de servicii orice activitate care nu constituie livrare de bunuri, definita anterior . Astfel de operatiuni pot fi :
- orice munca fizica sau intelectuala ;
- lucrari de constructii – montaj;
- transport de persoane si marfuri;
- servicii de posta si telecomunicatii ;
- incheierea, arendarea si concesionarea de bunuri mobile sau imobile ;
- operatiuni de intermediere sau de comision ;
- reparatii de orice natura ;
- cesiuni si concesiuni de drepturi ;
- servicii de publicitate ;
- operatiuni bancare, financiare, de asigurare ;
- punerea la dispozitie de personal ;
- mandatarea ;
- amenajarea de spatii de parcare ;
- activitatile hoteliere si de alimentatie publica, etc ;
Prin persoana impozabila se intelege orice persoana, indiferent de statutul sau juridic, care efectueaza de o maniera independenta activitati economice, oricare ar fi scopul si rezultatul acestor activitati.
REGIMURI DE IMPOZITARE
Operatiunile impozabile cuprinse in sfera de aplicare a T.V.A. se clasifica, din punct de vedere al regimului de impozitare, astfel :
a) operatiuni taxabile, la care se aplica cota standard a T.V.A. .Nivelul acestei cote se stabileste prin lege ( 24%, in prezent) ;
b) operatiuni scutite de T.V.A. , cu drept de deducere, pentru care furnizorii sau prestatorii au dreptul de deducere a T.V.A. ;
c) operatiuni scutite de T.V.A. , fara drept de deducere, pentru care furnizorii sau prestatorii nu au dreptul de a deduce TVA.
d) operatiuni de import scutite de taxa.
Sunt scutite de taxa pe valoare adaugata :
a) bunurile importate destinate comercializarii in regim duty-free, precum si prin magazinele pentru servirea in exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a personalului acestora ;
b) bunurile introduse in tara de calatori sau de alte persoane fizice cu domiciliul in tara ori in strainatate, in conditiile si in limitele stabilite prin H.G. potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice ;
c) reparatiile si transformarile la nave si aeronave romanesti in strainatate, precum si carburantii si alte bunuri , aprovizionate din strainatate, destinate utilizarii pe nave si/sau aeronave ;
d) importul de bunuri a caror livrare este scutita de taxa pe valoarea adaugata in interiorul tarii. Acelasi regim se aplica pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul in strainatate, pentru care locul presatarii se considera a fi in Romania.
e) licente de filme si programe, drepturi de transmisie, abonamente la agentii de stiri externe si altele de aceasta natura, destinate activitatii de radio si televiziune ;
f) impozitul de bunuri primite in mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de aparare a sanatatii, cultural, artistic, educativ, stiintific, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectura si importurile de bunuri finantate direct din imprumuturi nerambursabile , acordate Romaniei de organisme internationale, de guverne straine si/sau de organizatii monoprofit si de caritate ;
g) importul urmatoarelor bunuri : mostrele fara valoare comerciala, materiale publicitare si de documentare , bunurile de origine romana, bunurile straine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate in strainatate sau bunurile care le inlocuiesc pe cele necorespunzatoare calitativ, returnate partenerilor externi in perioada de garantie, bunurile care se inapoiaza in tara ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediului stabilite prin H.G.
FAPTUL GENERATOR SI EXIGIBILITATEA TAXEI
PE VALOAREA ADAUGATA
Faptul generator al T.V.A. ia nastere in momentul efectuarii de bunuri sau in momentul prestarii serviciilor astfel:
- data inregistrarii declaratiei vamale;
- data primirii facturii externe;
- data platii prestatorului extern, in cazul platilor efectuate fara factura;
- data vanzarii bunurilor catre beneficiar, in cazul operatiunilor efectuate prin consignatie;
- data colectarii monedelor din masina, in cazul marfurilor vandute prin masini automate;
- termenul de plata al ratelor, in cazul operatiunilor de leasing.
Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde platitorului de T.V.A. , la o anumita data, plata taxei datorata bugetului de stat.
BAZA DE IMPOZITARE
Este constituita din preturile de achizitie sau pretul de cost, in unele cazuri . Sunt cuprinse in baza de impozitare :
a) impozitele, taxele , exclusiv T.V.A. ;
b) cheltuieli accesorii (comisioanele, cheltuielile de ambalare , transport , asigurare).
OBLIGATIILE PLATILOR DE TAXA PE VALOARE ADAUGATA
Dreptul de deducere se exercita lunar, prin scaderea taxei, deductiilor din suma reprezentand TVA aferenta bunurilor livrate sau serviciilor prestate, denumita taxa colectata.
Taxa pe valoare adaugata se stabileste lunar pe baza de decontari ale platilor de taxa pe valoarea adaugata. In situatia in care taxa dedusa este mai mare decat taxa colectata, rezulta taxa de rambursat, iar in situatia in care taxa colectata este mai mare decat taxa dedusa, rezulta taxa de plata la bugetul de stat.
Taxa de rambursat pentru luna de raportare stabilita prin decontul de taxa se compenseaza prin regularizarea cu taxa de plata din deconturile lunilor anterioare sau cu alte impozite si taxe datorate bugetului de stat.
Persoanle impozabile au urmatoarele obligatii :
a) cu privire la inregistrarea la organele fiscale :
- la inceperea activitatii, personale impozabile sunt obligate sa se inregistreze ca platitor de TVA ;
- sa solicite organului fiscal scoaterea din evidenta ca platitor de TVA , in cazul incetarii activitatii ;
b) cu privire la intocmirea documentelor :
- sa consemneze livrarile de bunuri sau prestari servicii in in facturi fiscale si in alte documente legal aprobate ;
- sa solicite de la furnizori (prestatori) facturi fiscale sau alte documente legal aprobate ;
c) cu privire la evidenta operatiunilor :
- sa tina evidenta contabila potrivit legii, pentru a determina TVA deductibila si colectata :
- sa asigure conditii pentru emiterea documentelor prevazute de reglementarile in vigoare ;
- sa intocmeasca si sa depuna lunar, pana la data de 25 a lunii urmatoare, decontul privind TVA ;
d) cu privire la plata TVA :
- sa achite taxa pna la data de 25 a lunii urmatoare ;
- sa achite taxa, la organul vamal, pentru operatiunile de import.
Pentru contabilitatea taxei pe valoarea adaugata se folosesc urmatoarele conturi sintetice :
4423-« TVA de plata , avand functie contabila de pasiv.
4424- « TVA de recuperat , avand functie contabila de activ.
4426 – « TVA deductibila » avand functie contabila de activ (este TVA pe care o platim la achizitie si avem dreptul sa-l deducem)
4427 – « TVA colectata », avand functie contabila de pasiv (este TVA pe care o colectam de la clienti).
(paradoxal nu? ...o taxa este un...impozit!)
Sunt cuprinse in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata operatiunile care indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele conditii :
a) sa constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii sau o operatiune asimilata acestora;
b) sa fie efectuate de persoane impozabile ;
c) sa rezulte din una din activitatile economice prevazute de Legea 345/01.06.2002.
De asemenea, se cuprind in sfera de aplicare a taxei si importurile de bunuri.
In interpretarea legii, sunt considerate livrari de bunuri :
- vanzarea de bunuri cu plata in rate ;
- trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile;
- transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, in urma unor executari silite.
Se considera prestare de servicii orice activitate care nu constituie livrare de bunuri, definita anterior . Astfel de operatiuni pot fi :
- orice munca fizica sau intelectuala ;
- lucrari de constructii – montaj;
- transport de persoane si marfuri;
- servicii de posta si telecomunicatii ;
- incheierea, arendarea si concesionarea de bunuri mobile sau imobile ;
- operatiuni de intermediere sau de comision ;
- reparatii de orice natura ;
- cesiuni si concesiuni de drepturi ;
- servicii de publicitate ;
- operatiuni bancare, financiare, de asigurare ;
- punerea la dispozitie de personal ;
- mandatarea ;
- amenajarea de spatii de parcare ;
- activitatile hoteliere si de alimentatie publica, etc ;
Prin persoana impozabila se intelege orice persoana, indiferent de statutul sau juridic, care efectueaza de o maniera independenta activitati economice, oricare ar fi scopul si rezultatul acestor activitati.
REGIMURI DE IMPOZITARE
Operatiunile impozabile cuprinse in sfera de aplicare a T.V.A. se clasifica, din punct de vedere al regimului de impozitare, astfel :
a) operatiuni taxabile, la care se aplica cota standard a T.V.A. .Nivelul acestei cote se stabileste prin lege ( 24%, in prezent) ;
b) operatiuni scutite de T.V.A. , cu drept de deducere, pentru care furnizorii sau prestatorii au dreptul de deducere a T.V.A. ;
c) operatiuni scutite de T.V.A. , fara drept de deducere, pentru care furnizorii sau prestatorii nu au dreptul de a deduce TVA.
d) operatiuni de import scutite de taxa.
Sunt scutite de taxa pe valoare adaugata :
a) bunurile importate destinate comercializarii in regim duty-free, precum si prin magazinele pentru servirea in exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a personalului acestora ;
b) bunurile introduse in tara de calatori sau de alte persoane fizice cu domiciliul in tara ori in strainatate, in conditiile si in limitele stabilite prin H.G. potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice ;
c) reparatiile si transformarile la nave si aeronave romanesti in strainatate, precum si carburantii si alte bunuri , aprovizionate din strainatate, destinate utilizarii pe nave si/sau aeronave ;
d) importul de bunuri a caror livrare este scutita de taxa pe valoarea adaugata in interiorul tarii. Acelasi regim se aplica pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul in strainatate, pentru care locul presatarii se considera a fi in Romania.
e) licente de filme si programe, drepturi de transmisie, abonamente la agentii de stiri externe si altele de aceasta natura, destinate activitatii de radio si televiziune ;
f) impozitul de bunuri primite in mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de aparare a sanatatii, cultural, artistic, educativ, stiintific, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectura si importurile de bunuri finantate direct din imprumuturi nerambursabile , acordate Romaniei de organisme internationale, de guverne straine si/sau de organizatii monoprofit si de caritate ;
g) importul urmatoarelor bunuri : mostrele fara valoare comerciala, materiale publicitare si de documentare , bunurile de origine romana, bunurile straine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate in strainatate sau bunurile care le inlocuiesc pe cele necorespunzatoare calitativ, returnate partenerilor externi in perioada de garantie, bunurile care se inapoiaza in tara ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediului stabilite prin H.G.
FAPTUL GENERATOR SI EXIGIBILITATEA TAXEI
PE VALOAREA ADAUGATA
Faptul generator al T.V.A. ia nastere in momentul efectuarii de bunuri sau in momentul prestarii serviciilor astfel:
- data inregistrarii declaratiei vamale;
- data primirii facturii externe;
- data platii prestatorului extern, in cazul platilor efectuate fara factura;
- data vanzarii bunurilor catre beneficiar, in cazul operatiunilor efectuate prin consignatie;
- data colectarii monedelor din masina, in cazul marfurilor vandute prin masini automate;
- termenul de plata al ratelor, in cazul operatiunilor de leasing.
Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde platitorului de T.V.A. , la o anumita data, plata taxei datorata bugetului de stat.
BAZA DE IMPOZITARE
Este constituita din preturile de achizitie sau pretul de cost, in unele cazuri . Sunt cuprinse in baza de impozitare :
a) impozitele, taxele , exclusiv T.V.A. ;
b) cheltuieli accesorii (comisioanele, cheltuielile de ambalare , transport , asigurare).
OBLIGATIILE PLATILOR DE TAXA PE VALOARE ADAUGATA
Dreptul de deducere se exercita lunar, prin scaderea taxei, deductiilor din suma reprezentand TVA aferenta bunurilor livrate sau serviciilor prestate, denumita taxa colectata.
Taxa pe valoare adaugata se stabileste lunar pe baza de decontari ale platilor de taxa pe valoarea adaugata. In situatia in care taxa dedusa este mai mare decat taxa colectata, rezulta taxa de rambursat, iar in situatia in care taxa colectata este mai mare decat taxa dedusa, rezulta taxa de plata la bugetul de stat.
Taxa de rambursat pentru luna de raportare stabilita prin decontul de taxa se compenseaza prin regularizarea cu taxa de plata din deconturile lunilor anterioare sau cu alte impozite si taxe datorate bugetului de stat.
Persoanle impozabile au urmatoarele obligatii :
a) cu privire la inregistrarea la organele fiscale :
- la inceperea activitatii, personale impozabile sunt obligate sa se inregistreze ca platitor de TVA ;
- sa solicite organului fiscal scoaterea din evidenta ca platitor de TVA , in cazul incetarii activitatii ;
b) cu privire la intocmirea documentelor :
- sa consemneze livrarile de bunuri sau prestari servicii in in facturi fiscale si in alte documente legal aprobate ;
- sa solicite de la furnizori (prestatori) facturi fiscale sau alte documente legal aprobate ;
c) cu privire la evidenta operatiunilor :
- sa tina evidenta contabila potrivit legii, pentru a determina TVA deductibila si colectata :
- sa asigure conditii pentru emiterea documentelor prevazute de reglementarile in vigoare ;
- sa intocmeasca si sa depuna lunar, pana la data de 25 a lunii urmatoare, decontul privind TVA ;
d) cu privire la plata TVA :
- sa achite taxa pna la data de 25 a lunii urmatoare ;
- sa achite taxa, la organul vamal, pentru operatiunile de import.
Pentru contabilitatea taxei pe valoarea adaugata se folosesc urmatoarele conturi sintetice :
4423-« TVA de plata , avand functie contabila de pasiv.
4424- « TVA de recuperat , avand functie contabila de activ.
4426 – « TVA deductibila » avand functie contabila de activ (este TVA pe care o platim la achizitie si avem dreptul sa-l deducem)
4427 – « TVA colectata », avand functie contabila de pasiv (este TVA pe care o colectam de la clienti).
Lichidarea societatilor comerciale
O scurta monografie necesara celor ce lichideaza sau sunt in lichidare a unor societati comerciale.
Clikc aici...
Citi si aici: despre lichidarea societatilor comerciale,pe scurt
Clikc aici...
Citi si aici: despre lichidarea societatilor comerciale,pe scurt
Problematica "imaginii fidele" in contabilitate.
Intre a fi sau a nu fi o imagine fidelă.
Imaginea fidelă este un concept de origine anglo-saxonă.El a apărut sub sintagma “true and fair view”, în Legea societăţilor comerciale (Companies Act) din anul 1947. Sub diferite combinaţii conceptul a fost utilizat în legislaţia anglo-saxonă încă din anul 1844.
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în M. Of. nr. 629/ 26.08.2002 stipulează la articolul 10: “Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare … sunt situaţiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare, fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”.
Insa cum definim "o imagine fidela" ?
Interpretarea imaginii fidele a dat naştere la două puncte de vedere majore:
1) Cel de origine anglo-saxon, care este acreditat în ţări în care s-a realizat deconectarea contabilităţii de la fiscalitate şi se acordă prioritate reflectării realităţii economice. În aceste ţări situaţiile financiare apar ca o sinteză a contabilităţii financiare şi a contabilităţii de gestiune. “Contabilitatea trebuie să ofere o “imagine fidelă” a realităţii economice.”
2) Cel continental, în ţări în care contabilitatea financiară a servit şi serveşte încă unor scopuri de natură fiscală.In aceste ţări nu li-se solicita reflectarea prin contabilitate a realităţii economice ci a unei"realitati" fiscale.
Pe scurt,imaginea fidelă este pentru anglo-saxoni un principiu (suprem) în timp ce pentru majoritatea ţărilor europene, imaginea fidelă este obiectivul principal al contabilităţii. La acest punct de vedere subscriu şi normalizatorii români. De altfel, numeroşi specialişti consideră imaginea fidelă ca o convergenţă a tuturor celorlalte principii contabile.
Imaginea fidelă nu poate fi confundată cu o copie exactă a realităţii economice, ci este reprezentată de imaginea în care se poate avea încredere, căreia i se poate acorda credit.
Reprezentarea întreprinderii prin contabilitate este o reprezentare relativă. “Bilanţul nu redă imaginea întreprinderii, aşa cum o oglindă reflectă imaginea noastră, ci creează o imagine a acesteia”.
In acest sens,Norma IAS1 include si defineste principiul prioritatii realitatii in fata formei astfel: “operatiile si alte evenimente ale vietii intreprinderii trebuie sa fie inregistrate si prezentate conform naturii lor si realitatii financiare, fara sa se tina cont, in mod unic, de apartenenta lor juridica".
Conform normei IAS1 s-a adoptat si in contabilitatea romaneasca,insa numai in ceea ce priveste leasingul, principiul prevalenţei economicului asupra juridicului.
Totusi,normalizatorul roman mentioneaza si faptul ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.(se observa usor ambiguitatea).
Paradoxal este faptul ca se intra in conflict cu un proverbial traditionalism romanesc ce se regaseste sub forma rolului statului in normalizarea contabila si a juridicului.
Aici se atinge paradoxul in normalizarea romaneasca forma juridica trebuie sa fie privilegiata in conturile anuale ale societatilor individuale si fondul economic in conturile consolidate ale grupurilor.
Totusi cenzorii trebuie sa certifice si in al doilea caz daca “conturile sunt corecte, sincere si dau o imgine fidela a rezultatului operatiunilor exercitiului terminat ca si asupra situatiei financiare si a patrimoniului la sfarsitul exercitiului ”
O parte din specialişti au văzut în principiul prevalenţei economicului asupra juridicului posibilitatea de a se elibera de regulile contabile constrângătoare, invocând supremaţia realităţii economice asupra aparenţei juridice,insa dimpotriva,imaginea fidela obliga la constrangerile regulilor contabile.
Dar se poate trage si concluzia că dreptul(juridicul) nu include în sfera sa toate situaţiile posibile exitente în practică, fiind “depăşit ” oarecum de ingeniozitatea economicului, chiar în unele cazuri, soluţia jurică propusă este inadecvată.Înlocuirea formei juridice prin substanţa economica constituie în fapt înlocuirea unei aparenţe normalizate printr-una personalizată, ceea ce reprezintă un mod esenţial pentru a explica necesitatea derogărilor.
Norma legală, reglementară sau profesională enunţă realitatea substanţei într-un anumit cadru; ea asigură producerea imaginii normalizate a acestei realităţi (aparenţa normalizată), dar numai în cazul în care se raportează la evenimente ordinare şi la situaţii curente. Evenimentele excepţionale, proprii firmei nu pot fi evidenţiate prin încadrarea într-o anumită regulă. Obiectivul unei bune informări ne pune în situaţia de a recalcula toate posibilităţile avute la dispoziţie pentru ca utilizatorii informatiei contabile să aibă o cât mai fidela informare.
Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (I.A.S.C.) precizează cele patru caracteristici principale care determină utilitatea informaţiilor furnizate de situaţiile financiare:
- inteligibilitatea;
- relevanţa;
- credibilitatea;
- comparabilitatea.
Aceste caracteristici sunt necesare dar nu si suficiente pentru a prezenta o imagine fidela a realitatii economice.
Sa precizam cine sunt utilizatorii informatiilor contabile:
1. investitorii prezenţi şi potenţiali;
2. personalul angajat;
3. creditorii financiari;
4. furnizorii şi alţi creditori comerciali;
5. clienţii;
6. guvernul şi instituţiile sale;
7. publicul;
8.managerii unitatilor patrimoniale;
9.instantele judecatoresti.
Nota:Pentru managerii,contabilitatea este principala sursă de informaţii la nivelul întreprinderii. Managerii utilizează in general din situaţiile financiare informaţiile referitoare la poziţia financiară, rezultatele obţinute şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii.
Imaginea fidelă este asigurată de către contabili sau auditori, care sunt chemaţi să garanteze si sa ateste calitatea lucrărilor contabile. Informaţiile contabile trebuie să fie verificabile si din punct de vedere al sincerităţii şi al autenticităţii documentelor pe baza cărora se derulează întreaga tehnologie contabilă.
În rapoartele şi Situaţiile financiare nu este vorba de înşiruirea unor principii contabile, ci de explicitarea modului în care fenomenele şi evenimentele economice se încadrează vis-a-vis de principiile enunţate, care sunt in fapt reguli, chiar constrângeri ce nu acopera intreaga realitate economica.
Imaginea fidelă este un concept de origine anglo-saxonă.El a apărut sub sintagma “true and fair view”, în Legea societăţilor comerciale (Companies Act) din anul 1947. Sub diferite combinaţii conceptul a fost utilizat în legislaţia anglo-saxonă încă din anul 1844.
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în M. Of. nr. 629/ 26.08.2002 stipulează la articolul 10: “Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare … sunt situaţiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare, fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”.
Insa cum definim "o imagine fidela" ?
Interpretarea imaginii fidele a dat naştere la două puncte de vedere majore:
1) Cel de origine anglo-saxon, care este acreditat în ţări în care s-a realizat deconectarea contabilităţii de la fiscalitate şi se acordă prioritate reflectării realităţii economice. În aceste ţări situaţiile financiare apar ca o sinteză a contabilităţii financiare şi a contabilităţii de gestiune. “Contabilitatea trebuie să ofere o “imagine fidelă” a realităţii economice.”
2) Cel continental, în ţări în care contabilitatea financiară a servit şi serveşte încă unor scopuri de natură fiscală.In aceste ţări nu li-se solicita reflectarea prin contabilitate a realităţii economice ci a unei"realitati" fiscale.
Pe scurt,imaginea fidelă este pentru anglo-saxoni un principiu (suprem) în timp ce pentru majoritatea ţărilor europene, imaginea fidelă este obiectivul principal al contabilităţii. La acest punct de vedere subscriu şi normalizatorii români. De altfel, numeroşi specialişti consideră imaginea fidelă ca o convergenţă a tuturor celorlalte principii contabile.
Imaginea fidelă nu poate fi confundată cu o copie exactă a realităţii economice, ci este reprezentată de imaginea în care se poate avea încredere, căreia i se poate acorda credit.
Reprezentarea întreprinderii prin contabilitate este o reprezentare relativă. “Bilanţul nu redă imaginea întreprinderii, aşa cum o oglindă reflectă imaginea noastră, ci creează o imagine a acesteia”.
In acest sens,Norma IAS1 include si defineste principiul prioritatii realitatii in fata formei astfel: “operatiile si alte evenimente ale vietii intreprinderii trebuie sa fie inregistrate si prezentate conform naturii lor si realitatii financiare, fara sa se tina cont, in mod unic, de apartenenta lor juridica".
Conform normei IAS1 s-a adoptat si in contabilitatea romaneasca,insa numai in ceea ce priveste leasingul, principiul prevalenţei economicului asupra juridicului.
Totusi,normalizatorul roman mentioneaza si faptul ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.(se observa usor ambiguitatea).
Paradoxal este faptul ca se intra in conflict cu un proverbial traditionalism romanesc ce se regaseste sub forma rolului statului in normalizarea contabila si a juridicului.
Aici se atinge paradoxul in normalizarea romaneasca forma juridica trebuie sa fie privilegiata in conturile anuale ale societatilor individuale si fondul economic in conturile consolidate ale grupurilor.
Totusi cenzorii trebuie sa certifice si in al doilea caz daca “conturile sunt corecte, sincere si dau o imgine fidela a rezultatului operatiunilor exercitiului terminat ca si asupra situatiei financiare si a patrimoniului la sfarsitul exercitiului ”
O parte din specialişti au văzut în principiul prevalenţei economicului asupra juridicului posibilitatea de a se elibera de regulile contabile constrângătoare, invocând supremaţia realităţii economice asupra aparenţei juridice,insa dimpotriva,imaginea fidela obliga la constrangerile regulilor contabile.
Dar se poate trage si concluzia că dreptul(juridicul) nu include în sfera sa toate situaţiile posibile exitente în practică, fiind “depăşit ” oarecum de ingeniozitatea economicului, chiar în unele cazuri, soluţia jurică propusă este inadecvată.Înlocuirea formei juridice prin substanţa economica constituie în fapt înlocuirea unei aparenţe normalizate printr-una personalizată, ceea ce reprezintă un mod esenţial pentru a explica necesitatea derogărilor.
Norma legală, reglementară sau profesională enunţă realitatea substanţei într-un anumit cadru; ea asigură producerea imaginii normalizate a acestei realităţi (aparenţa normalizată), dar numai în cazul în care se raportează la evenimente ordinare şi la situaţii curente. Evenimentele excepţionale, proprii firmei nu pot fi evidenţiate prin încadrarea într-o anumită regulă. Obiectivul unei bune informări ne pune în situaţia de a recalcula toate posibilităţile avute la dispoziţie pentru ca utilizatorii informatiei contabile să aibă o cât mai fidela informare.
Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (I.A.S.C.) precizează cele patru caracteristici principale care determină utilitatea informaţiilor furnizate de situaţiile financiare:
- inteligibilitatea;
- relevanţa;
- credibilitatea;
- comparabilitatea.
Aceste caracteristici sunt necesare dar nu si suficiente pentru a prezenta o imagine fidela a realitatii economice.
Sa precizam cine sunt utilizatorii informatiilor contabile:
1. investitorii prezenţi şi potenţiali;
2. personalul angajat;
3. creditorii financiari;
4. furnizorii şi alţi creditori comerciali;
5. clienţii;
6. guvernul şi instituţiile sale;
7. publicul;
8.managerii unitatilor patrimoniale;
9.instantele judecatoresti.
Nota:Pentru managerii,contabilitatea este principala sursă de informaţii la nivelul întreprinderii. Managerii utilizează in general din situaţiile financiare informaţiile referitoare la poziţia financiară, rezultatele obţinute şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii.
Imaginea fidelă este asigurată de către contabili sau auditori, care sunt chemaţi să garanteze si sa ateste calitatea lucrărilor contabile. Informaţiile contabile trebuie să fie verificabile si din punct de vedere al sincerităţii şi al autenticităţii documentelor pe baza cărora se derulează întreaga tehnologie contabilă.
În rapoartele şi Situaţiile financiare nu este vorba de înşiruirea unor principii contabile, ci de explicitarea modului în care fenomenele şi evenimentele economice se încadrează vis-a-vis de principiile enunţate, care sunt in fapt reguli, chiar constrângeri ce nu acopera intreaga realitate economica.
miercuri, 4 august 2010
Termeni contabili
In ideea ca este necesar sa treceti in revista cativa termeni contabili,am postat link-ul de mai jos.
Clik aici
Clik aici
Despre fondul comercial
Fondul comercial cuprinde partea din fondul de comerţ care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu(active imobilizate,stocuri,trezorerie,etc), dar care conduce la menţinerea sau chiar la dezvoltarea activităţii, cum ar fi: clientela, vadul, debuşeele, reputaţia şi alte elemente necorporale nepatrimoniale.
Cu alte cuvinte, fondul comercial reprezintă acel ceva în plus care-l determină pe consumator să cumpere frecvent de la o anumită societate comercială. El se determină ca diferenţă între valoarea de aport sau costul de achiziţie, după caz, a fondului de comerţ şi valoarea elementelor de activ înregistrate în conturile corespunzătoare.
Notiunea de fond comercial se apropie de cea de "diferenta de achizitie" care apare in contextul conturilor consolidate, cu ocazia operatiilor de achizitie de titluri.
De asemenea, notiunea este apropiata de cea de "goodwill" folosita in contabilitatile anglo-saxone.
Goodwill este ansamblul elementelor, in mod obligatoriu necorporale, nedetasabile de entitatea economica [intreprindere] si neevaluabile izolat; aceste elemente contribuie la o valoare a intreprinderii superioara sumei valorilor componentelor sale.
Fondul comercial este, o rezultanta, o supravaloare nedisociata de intreprindere.Factorii care contribuie la aceasta rezultanta sunt de natura obiectiva:
- calitatea gestiunii, competenta tehnica si cunostintele acumulate de personal;
- know-how industrial;
- stabilirea resurselor de aprovizionare;
- clientela, vadul, debuseele, studiile si cercetarile;
- reputatia, imaginea intreprinderii.
Fondul comercial se determina numai prin achizitie sau ca aport, cel creat de intreprindere nefiind contabilizat in cursul vietii acesteia. El se evalueaza cu ocazia determinarii pretului de vanzare al unei intreprinderi.
Exemplu: fondul comercial poate fi calculat ca diferenta intre valoarea globala [Vg] a intreprinderii, determinata prin valoarea sa de rentabilitate, si activul net(rectificat) [An].
Fd=Vg-An
In acest caz, fondul comercial este calculat prin scadere si reprezinta partea din valoarea intreprinderii careia ii recunoastem existenta (plusul de rentabilitate).
Fond comercial pozitiv si negativ
1.O diferenţă pozitivă din achiziţia unei afaceri, calculată principial ca diferenţă între costul de achiziţie al afacerii (mai mare) şi valoare ajustă a activelor datoriilor identificabile (mai mici), la data achiziţiei afacerii
2.O diferenţă negativă din achiziţia unei afaceri, calculată principial ca diferenţă între valoarea justă a activelor şi datoriilor identificabile la data achiziţiei afacerii (mai mare) şi costul achiziţiei afacerii (mai mic)
În contabilitate, fondul comercial se evidenţiază cu ajutorul contului 207 „Fond comercial”. Este un cont de activ, care se debitează cu valoarea fondului comercial achiziţionat, precum şi a celui adus ca aport la capitalul societăţii şi se creditează cu valoarea fondului comercial cedat.
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea fondului comercial existent.
Fondul comercial, de regulă, nu este supus amortizării, iar dacă se amortizează, contul 207 “Fond comercial” se va credita şi cu valoare fondului comercial complet amortizat şi scos din activul societăţii (2807 “Amortizarea fondului comercial”).
_______________________________________
Contul 2075 "Fond comercial negativ"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta fondului comercial negativ rezultat la consolidare.
Contul 2075 "Fond comercial negativ" este un cont de pasiv.
In creditul contului 2075 "Fond comercial negativ" se inregistreaza:
- diferenta negativa intre costul de achizitie si valoarea, la data tranzactiei, a partii din activele nete achizitionate.
In debitul contului 2075 "Fond comercial negativ" se inregistreaza:
- cota-parte din fondul comercial negativ reluat la venituri (781).
Soldul contului reprezinta valoarea fondului comercial negativ nereluat la venituri.
_______________________________________
IAS 38 “Active necorporale” specifică faptul că fondul comercial generat intern nu trebuie recunoscut ca activ. Fondul comercial produs din resurse proprii nu este recunoscut ca un activ deoarece nu este o resursă identificabilă controlată de întreprindere, al cărei cost poate fi evaluat cu fidelitate, deci nu respectă definiţia activelor conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
Fondul comercial apare, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate.
Fondul comercial trebuie contabilizat conform prevederilor (stabilite in paragraful 5.22 a), b) si c), Sectiunea1 din Capitolul I, Volumul I) din Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.
În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, ca urmare a achiziţiei de către o entitate a acţiunilor altei entităţi, se au în vedere următoarele prevederi:
- fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;
- entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească durata de utilizare economică a activului şi să fie prezentată şi justificată în notele explicative.
În cazul în care fondul comercial achiziţionat de către o entitate este prezentat în bilanţ la imobilizări necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea acestuia şi motivele pentru care a fost aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele explicative.
Nota:Codul fiscal, în art. 24 alin. (4), precizează că fondul comercial nu reprezintă un activ amortizabil(dpdv fiscal).Amortizarea se efectueaza contabil, iar cheltuiala se considera nedeductibilă fiscal.
__________________________________
Cu alte cuvinte, fondul comercial reprezintă acel ceva în plus care-l determină pe consumator să cumpere frecvent de la o anumită societate comercială. El se determină ca diferenţă între valoarea de aport sau costul de achiziţie, după caz, a fondului de comerţ şi valoarea elementelor de activ înregistrate în conturile corespunzătoare.
Notiunea de fond comercial se apropie de cea de "diferenta de achizitie" care apare in contextul conturilor consolidate, cu ocazia operatiilor de achizitie de titluri.
De asemenea, notiunea este apropiata de cea de "goodwill" folosita in contabilitatile anglo-saxone.
Goodwill este ansamblul elementelor, in mod obligatoriu necorporale, nedetasabile de entitatea economica [intreprindere] si neevaluabile izolat; aceste elemente contribuie la o valoare a intreprinderii superioara sumei valorilor componentelor sale.
Fondul comercial este, o rezultanta, o supravaloare nedisociata de intreprindere.Factorii care contribuie la aceasta rezultanta sunt de natura obiectiva:
- calitatea gestiunii, competenta tehnica si cunostintele acumulate de personal;
- know-how industrial;
- stabilirea resurselor de aprovizionare;
- clientela, vadul, debuseele, studiile si cercetarile;
- reputatia, imaginea intreprinderii.
Fondul comercial se determina numai prin achizitie sau ca aport, cel creat de intreprindere nefiind contabilizat in cursul vietii acesteia. El se evalueaza cu ocazia determinarii pretului de vanzare al unei intreprinderi.
Exemplu: fondul comercial poate fi calculat ca diferenta intre valoarea globala [Vg] a intreprinderii, determinata prin valoarea sa de rentabilitate, si activul net(rectificat) [An].
Fd=Vg-An
In acest caz, fondul comercial este calculat prin scadere si reprezinta partea din valoarea intreprinderii careia ii recunoastem existenta (plusul de rentabilitate).
Fond comercial pozitiv si negativ
1.O diferenţă pozitivă din achiziţia unei afaceri, calculată principial ca diferenţă între costul de achiziţie al afacerii (mai mare) şi valoare ajustă a activelor datoriilor identificabile (mai mici), la data achiziţiei afacerii
2.O diferenţă negativă din achiziţia unei afaceri, calculată principial ca diferenţă între valoarea justă a activelor şi datoriilor identificabile la data achiziţiei afacerii (mai mare) şi costul achiziţiei afacerii (mai mic)
În contabilitate, fondul comercial se evidenţiază cu ajutorul contului 207 „Fond comercial”. Este un cont de activ, care se debitează cu valoarea fondului comercial achiziţionat, precum şi a celui adus ca aport la capitalul societăţii şi se creditează cu valoarea fondului comercial cedat.
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea fondului comercial existent.
Fondul comercial, de regulă, nu este supus amortizării, iar dacă se amortizează, contul 207 “Fond comercial” se va credita şi cu valoare fondului comercial complet amortizat şi scos din activul societăţii (2807 “Amortizarea fondului comercial”).
_______________________________________
Contul 2075 "Fond comercial negativ"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta fondului comercial negativ rezultat la consolidare.
Contul 2075 "Fond comercial negativ" este un cont de pasiv.
In creditul contului 2075 "Fond comercial negativ" se inregistreaza:
- diferenta negativa intre costul de achizitie si valoarea, la data tranzactiei, a partii din activele nete achizitionate.
In debitul contului 2075 "Fond comercial negativ" se inregistreaza:
- cota-parte din fondul comercial negativ reluat la venituri (781).
Soldul contului reprezinta valoarea fondului comercial negativ nereluat la venituri.
_______________________________________
IAS 38 “Active necorporale” specifică faptul că fondul comercial generat intern nu trebuie recunoscut ca activ. Fondul comercial produs din resurse proprii nu este recunoscut ca un activ deoarece nu este o resursă identificabilă controlată de întreprindere, al cărei cost poate fi evaluat cu fidelitate, deci nu respectă definiţia activelor conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
Fondul comercial apare, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate.
Fondul comercial trebuie contabilizat conform prevederilor (stabilite in paragraful 5.22 a), b) si c), Sectiunea1 din Capitolul I, Volumul I) din Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.
În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, ca urmare a achiziţiei de către o entitate a acţiunilor altei entităţi, se au în vedere următoarele prevederi:
- fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;
- entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească durata de utilizare economică a activului şi să fie prezentată şi justificată în notele explicative.
În cazul în care fondul comercial achiziţionat de către o entitate este prezentat în bilanţ la imobilizări necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea acestuia şi motivele pentru care a fost aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele explicative.
Nota:Codul fiscal, în art. 24 alin. (4), precizează că fondul comercial nu reprezintă un activ amortizabil(dpdv fiscal).Amortizarea se efectueaza contabil, iar cheltuiala se considera nedeductibilă fiscal.
__________________________________
duminică, 1 august 2010
Ce trebuie sa (mai)contina un Raport de gestiune
Societăţile care întocmesc şi publică situaţii financiare au obligaţia elaborării unui raport de gestiune .
Administratorii societăţii vor elabora un raport de gestiune care să prezinte evoluţia activităţii pe parcursul exerciţiului financiar.
Raportul de gestiune trebuie să cuprindă:
a) Situaţia de ansamblu ;
b) Informaţii privind evenimentele posterioare închiderii exerciţiului;
c) O estimare a evoluţiei previzibile ;
d) Informaţii privind cercetarea şi dezvoltarea (dacă există o astfel de preocupare);
e) Numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor societăţii, deţinute de acea societate, de filialele acesteia sau de o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul acelor societăţi;
f) Informaţii privind personalul grupului şi pregătirea sa;
g) Informaţii sectoriale;
- descrierea activităţilor cuprinse în fiecare sector de activitate;
- rezultatele pe zone geografice etc.
Administratorii societăţii vor elabora un raport de gestiune care să prezinte evoluţia activităţii pe parcursul exerciţiului financiar.
Raportul de gestiune trebuie să cuprindă:
a) Situaţia de ansamblu ;
b) Informaţii privind evenimentele posterioare închiderii exerciţiului;
c) O estimare a evoluţiei previzibile ;
d) Informaţii privind cercetarea şi dezvoltarea (dacă există o astfel de preocupare);
e) Numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor societăţii, deţinute de acea societate, de filialele acesteia sau de o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul acelor societăţi;
f) Informaţii privind personalul grupului şi pregătirea sa;
g) Informaţii sectoriale;
- descrierea activităţilor cuprinse în fiecare sector de activitate;
- rezultatele pe zone geografice etc.
Despre consolidare
Dezvoltarea externă presupune preluarea controlului asupra altor societăţi.
Apariţia grupurilor de societăţi a fost generată, în principal, de următoarele cauze:
- concentrarea economică;
- dezvoltarea economică în ţările industrializate;
- existenţa şi dezvoltarea pieţelor financiare;
- condiţiile de acces la piaţa internaţională.
Grupul reprezintă o entitate economică formată dintr-un ansamblu de societăţi, fiecare cu personalitate juridică proprie, unite între ele prin diverse legături, în virtutea cărora una dintre ele deţine unitatea deciziei şi exercită o influenţă sau un control asupra celorlalte, dominându-le.
Definiţii internationale:
Un grup (a group) reprezintă ansamblul constituit din societatea-mamă şi filialele sale. Grupul este un ansamblu de societăţi, fiecare având personalitate juridică proprie, dar cu un centru unic de decizie, numit societate-mamă.
O societate-mamă (a parent) este o societate care are una sau mai multe filiale.
Societatea-mamă deţine puterea şi unicitatea deciziei în vederea realizării strategiei de dezvoltare comune pentru grup, ea are un rol major în atingerea obiectivelor grupului.
O filială (a subsidiary) este o întreprindere controlată de o altă întreprindere (denumită societate-mamă).
Celelalte societăţi din cadrul grupului, considerate consolidate, pot fi:
- societăţi dependente sau filiale, în care societatea-mamă exercită direct sau indirect un control exclusiv;
- societăţi controlate concomitent sau conjugat, aflate sub controlul unui număr limitat de asociaţi sau acţionari, respectiv mai multe societăţi din care una este reprezentată de societatea-mamă consolidantă;
- societăţi ataşate grupului, asupra cărora societatea-mamă exercită o influenţă notabilă.
Întreprinderea asociată reprezintă o întreprindere în care investitorul are o influenţă semnificativă şi care nu este nici filială, nici afiliată. În mod normal aceasta este evidenţiată prin deţinerea de către investitor a 20 până la 50 % din acţiunile cu drept de vot ale întreprinderii asociate.
Între societăţile unui grup se pot regăsi următoarele tipuri de legături:
Legăturile indirecte (denumite şi piramidale)
O societate dominantă M deţine participaţii într-o societate A care la rândul ei deţine participaţii într-o altă societate B. În acest caz, societatea M are o legătură indirectă cu B.
Legăturile radiale apar atunci când o societate este înconjurată de filiale, iar unele filiale au subfiliale.
Legăturile circulare apar atunci când o societate deţine participaţii ale unei filiale iar aceasta la rândul ei deţine participaţii ale altei filiale, iar ultima filială din lanţ deţine participaţii la prima societate.
Legăturile reciproce sau încrucişate pot fi de două tipuri:
- legături reciproce ale societăţii-mamă cu o filială, când ambele deţin participaţii în cealaltă: M>A A>M
- legături reciproce între filialele unui grup:
M>A M>B si A<>B
___________________________________________
Necesitatea consolidarii
Necesitatea conturilor consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai cuprinzătoare a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul bilanţurilor societăţilor componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situaţiei financiare şi a rezultatului grupului.
Printre cauzele apariţiei necesităţii consolidării conturilor:
- dezvoltarea economică puternică a societăţilor şi expansiunea puternică a acestora;
- concentrarea economică şi tendinţele de regrupare a întreprinderilor;
- existenţa şi dezvoltarea pieţei financiare şi finanţarea dominantă a societăţilor prin intermediul instituţiilor financiare;
- creşterea cerinţelor utilizatorilor şi presiunea acestora pentru informaţii suplimentare pe care situaţiile financiare obţinute pe baza contabilităţii financiare nu le puteau oferi;
- existenţa unei profesii contabile liberale preocupata să răspundă reflectării imaginii fidele şi nevoilor utilizatorilor.
Obiectivul consolidarii
Obiectivul consolidării conturilor este de a prezenta poziţia financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în grupul de societăţi, ca şi cum ar fi vorba despre o singură societate. Subiectul consolidării îl constituie societăţile din cadrul grupului iar obiectul consolidării situaţiile lor financiare anuale.
Conturile consolidate asigură agregarea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor pentru a furniza o imagine globală şi fidelă a grupului de societăţi.
_______________________________________
Metode şi procedee de consolidare
cuvinte cheie:perimetrul de consolidare;procentul de control
În vederea consolidării conturilor trebuie să se delimiteze ansamblul societăţilor care aparţin grupului. Cu alte cuvinte trebuie să se determine mai întâi perimetrul de consolidare. Un grup este alcătuit dintr-un ansamblu de societăţi care depind de un centru unic de decizie.
Perimetrul de consolidare cuprinde societatea-mamă şi filialele sale, societăţile asociate grupului şi societăţile multigrup comunitare constituite în spaţiul UE.
Pentru aprecierea puterii în cadrul grupului se utilizează procentul de control. Dependenţa financiară ce rezultă din deţinerea unei părţi din capitalul unei societăţi se măsoară cu ajutorul procentului de interes.
Procentul de control indică intensitatea controlului politic şi strategic, direct sau indirect al societăţii-mamă asupra unei alte societăţi din grup.
Controlul poate îmbrăca următoarele forme:
- control exclusiv;
- control conjugat;
- influenţă notabilă.
Cunoaşterea tipurilor de control permite alegerea metodei de consolidare a conturilor.
În practica internaţională sunt utilizate următoarele metode de consolidare:
1. În cazul controlului exclusiv: metoda integrării globale. În acest caz se aplică prevederile IAS 27 "Situaţiile financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în filiale".
2. În cazul controlului conjugat (concomitent): metoda integrării proporţionale ca prelucrare de bază sau metoda punerii în echivalenţă ca tratament alternativ. Reglementările ce se aplică în cazul controlului conjugat (concomitent) fac obiectul IAS 31 "Raportarea financiară a intereselor în asocierile în participaţie".
3. În cazul influenţei notabile: metoda punerii în echivalenţă ca tratament de bază sau metoda costului ca tratament alternativ. Reglementările propuse în cazul întreprinderilor asociate fac obiectul IAS 28 "Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate".
Dupa cum se observa cunoasterea tipurilor de control este determinanta in aplicarea IAS.
___________________________________________
1.Cumularea conturilor individuale(retratate si convertite)
Cumularea se realizează post cu post pentru bilanţurile şi conturile de rezultate ale societăţilor integrate astfel: în totalitate pentru societăţile consolidate după metoda integrării globale sau în funcţie de procentul de interes pentru societăţile consolidate după metoda integrării proporţionale. Pentru societăţile puse în echivalenţă se înlocuieşte valoarea titlurilor de participare din activul societăţii-mamă cu parte ce i se cuvine acesteia din capitalurile proprii ale societăţilor puse în echivalenţă, fără a se mai face cumularea conturilor.
2.Eliminarea efectelor tranzacţiilor dintre societăţile din cadrul grupului, a dividendelor intragrup, a provizioanelor pentru depreciere şi a provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli legate de societăţile consolidate.
Există două tipuri de eliminări ale operaţiilor intragrup:
a) eliminări fără incidenţă asupra rezultatului consolidat:
- acordare/primire împrumuturi;
- creanţe/datorii reciproce;
- cumpărări/vânzări;
- cheltuieli/venituri etc.
b) eliminări cu incidenţă asupra rezultatului consolidat:
- rezultate obţinute din cedarea activelor;
- rezultatul intern cuprins în stocuri;
- provizioane pentru depreciere;
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
- dividende distribuite între societăţile din grup.
În situaţia în care ansamblul consolidabil este mare se utilizează Jurnalul de consolidare. Potrivit acestui sistem este necesară ţinerea de către societatea-mamă a unei contabilităţi de consolidare distinctă de contabilitatea financiară a societăţii-mamă.
Aceasta implică:
- deschiderea unui jurnal de înregistrări pentru consolidarea bilanţului;
- deschiderea unui jurnal de înregistrări pentru consolidarea contului de rezultate;
- folosirea cărţii-mari pentru consolidare;
- întocmirea balanţei de verificare cu o egalitate.
Nota:deoarece ţinerea unei contabilităţi a consolidării nu este obligatorie, societatea-mamă va trebui să-şi definească planul de conturi utilizat în consolidare, metodologia de înregistrare şi de centralizare a operaţiilor.
Situaţiile financiare anuale trebuie să cuprindă:
a) bilanţul;
b) contul de profit şi pierdere;
c) situaţia modificărilor capitalului propriu;
d) situaţia fluxurilor de trezorerie;
e) politici contabile şi note explicative.
Apariţia grupurilor de societăţi a fost generată, în principal, de următoarele cauze:
- concentrarea economică;
- dezvoltarea economică în ţările industrializate;
- existenţa şi dezvoltarea pieţelor financiare;
- condiţiile de acces la piaţa internaţională.
Grupul reprezintă o entitate economică formată dintr-un ansamblu de societăţi, fiecare cu personalitate juridică proprie, unite între ele prin diverse legături, în virtutea cărora una dintre ele deţine unitatea deciziei şi exercită o influenţă sau un control asupra celorlalte, dominându-le.
Definiţii internationale:
Un grup (a group) reprezintă ansamblul constituit din societatea-mamă şi filialele sale. Grupul este un ansamblu de societăţi, fiecare având personalitate juridică proprie, dar cu un centru unic de decizie, numit societate-mamă.
O societate-mamă (a parent) este o societate care are una sau mai multe filiale.
Societatea-mamă deţine puterea şi unicitatea deciziei în vederea realizării strategiei de dezvoltare comune pentru grup, ea are un rol major în atingerea obiectivelor grupului.
O filială (a subsidiary) este o întreprindere controlată de o altă întreprindere (denumită societate-mamă).
Celelalte societăţi din cadrul grupului, considerate consolidate, pot fi:
- societăţi dependente sau filiale, în care societatea-mamă exercită direct sau indirect un control exclusiv;
- societăţi controlate concomitent sau conjugat, aflate sub controlul unui număr limitat de asociaţi sau acţionari, respectiv mai multe societăţi din care una este reprezentată de societatea-mamă consolidantă;
- societăţi ataşate grupului, asupra cărora societatea-mamă exercită o influenţă notabilă.
Întreprinderea asociată reprezintă o întreprindere în care investitorul are o influenţă semnificativă şi care nu este nici filială, nici afiliată. În mod normal aceasta este evidenţiată prin deţinerea de către investitor a 20 până la 50 % din acţiunile cu drept de vot ale întreprinderii asociate.
Între societăţile unui grup se pot regăsi următoarele tipuri de legături:
- legături directe,
- legături indirecte,
- legături radiale,
- legături circulare,
- legături reciproce.
Legăturile indirecte (denumite şi piramidale)
O societate dominantă M deţine participaţii într-o societate A care la rândul ei deţine participaţii într-o altă societate B. În acest caz, societatea M are o legătură indirectă cu B.
Legăturile radiale apar atunci când o societate este înconjurată de filiale, iar unele filiale au subfiliale.
Legăturile circulare apar atunci când o societate deţine participaţii ale unei filiale iar aceasta la rândul ei deţine participaţii ale altei filiale, iar ultima filială din lanţ deţine participaţii la prima societate.
Legăturile reciproce sau încrucişate pot fi de două tipuri:
- legături reciproce ale societăţii-mamă cu o filială, când ambele deţin participaţii în cealaltă: M>A A>M
- legături reciproce între filialele unui grup:
M>A M>B si A<>B
___________________________________________
Necesitatea consolidarii
Necesitatea conturilor consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai cuprinzătoare a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul bilanţurilor societăţilor componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situaţiei financiare şi a rezultatului grupului.
Printre cauzele apariţiei necesităţii consolidării conturilor:
- dezvoltarea economică puternică a societăţilor şi expansiunea puternică a acestora;
- concentrarea economică şi tendinţele de regrupare a întreprinderilor;
- existenţa şi dezvoltarea pieţei financiare şi finanţarea dominantă a societăţilor prin intermediul instituţiilor financiare;
- creşterea cerinţelor utilizatorilor şi presiunea acestora pentru informaţii suplimentare pe care situaţiile financiare obţinute pe baza contabilităţii financiare nu le puteau oferi;
- existenţa unei profesii contabile liberale preocupata să răspundă reflectării imaginii fidele şi nevoilor utilizatorilor.
Obiectivul consolidarii
Obiectivul consolidării conturilor este de a prezenta poziţia financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în grupul de societăţi, ca şi cum ar fi vorba despre o singură societate. Subiectul consolidării îl constituie societăţile din cadrul grupului iar obiectul consolidării situaţiile lor financiare anuale.
Conturile consolidate asigură agregarea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor pentru a furniza o imagine globală şi fidelă a grupului de societăţi.
_______________________________________
Metode şi procedee de consolidare
cuvinte cheie:perimetrul de consolidare;procentul de control
În vederea consolidării conturilor trebuie să se delimiteze ansamblul societăţilor care aparţin grupului. Cu alte cuvinte trebuie să se determine mai întâi perimetrul de consolidare. Un grup este alcătuit dintr-un ansamblu de societăţi care depind de un centru unic de decizie.
Perimetrul de consolidare cuprinde societatea-mamă şi filialele sale, societăţile asociate grupului şi societăţile multigrup comunitare constituite în spaţiul UE.
Pentru aprecierea puterii în cadrul grupului se utilizează procentul de control. Dependenţa financiară ce rezultă din deţinerea unei părţi din capitalul unei societăţi se măsoară cu ajutorul procentului de interes.
Procentul de control indică intensitatea controlului politic şi strategic, direct sau indirect al societăţii-mamă asupra unei alte societăţi din grup.
Controlul poate îmbrăca următoarele forme:
- control exclusiv;
- control conjugat;
- influenţă notabilă.
Cunoaşterea tipurilor de control permite alegerea metodei de consolidare a conturilor.
În practica internaţională sunt utilizate următoarele metode de consolidare:
1. În cazul controlului exclusiv: metoda integrării globale. În acest caz se aplică prevederile IAS 27 "Situaţiile financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în filiale".
2. În cazul controlului conjugat (concomitent): metoda integrării proporţionale ca prelucrare de bază sau metoda punerii în echivalenţă ca tratament alternativ. Reglementările ce se aplică în cazul controlului conjugat (concomitent) fac obiectul IAS 31 "Raportarea financiară a intereselor în asocierile în participaţie".
3. În cazul influenţei notabile: metoda punerii în echivalenţă ca tratament de bază sau metoda costului ca tratament alternativ. Reglementările propuse în cazul întreprinderilor asociate fac obiectul IAS 28 "Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate".
Dupa cum se observa cunoasterea tipurilor de control este determinanta in aplicarea IAS.
___________________________________________
1.Cumularea conturilor individuale(retratate si convertite)
Cumularea se realizează post cu post pentru bilanţurile şi conturile de rezultate ale societăţilor integrate astfel: în totalitate pentru societăţile consolidate după metoda integrării globale sau în funcţie de procentul de interes pentru societăţile consolidate după metoda integrării proporţionale. Pentru societăţile puse în echivalenţă se înlocuieşte valoarea titlurilor de participare din activul societăţii-mamă cu parte ce i se cuvine acesteia din capitalurile proprii ale societăţilor puse în echivalenţă, fără a se mai face cumularea conturilor.
2.Eliminarea efectelor tranzacţiilor dintre societăţile din cadrul grupului, a dividendelor intragrup, a provizioanelor pentru depreciere şi a provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli legate de societăţile consolidate.
Există două tipuri de eliminări ale operaţiilor intragrup:
a) eliminări fără incidenţă asupra rezultatului consolidat:
- acordare/primire împrumuturi;
- creanţe/datorii reciproce;
- cumpărări/vânzări;
- cheltuieli/venituri etc.
b) eliminări cu incidenţă asupra rezultatului consolidat:
- rezultate obţinute din cedarea activelor;
- rezultatul intern cuprins în stocuri;
- provizioane pentru depreciere;
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
- dividende distribuite între societăţile din grup.
În situaţia în care ansamblul consolidabil este mare se utilizează Jurnalul de consolidare. Potrivit acestui sistem este necesară ţinerea de către societatea-mamă a unei contabilităţi de consolidare distinctă de contabilitatea financiară a societăţii-mamă.
Aceasta implică:
- deschiderea unui jurnal de înregistrări pentru consolidarea bilanţului;
- deschiderea unui jurnal de înregistrări pentru consolidarea contului de rezultate;
- folosirea cărţii-mari pentru consolidare;
- întocmirea balanţei de verificare cu o egalitate.
Nota:deoarece ţinerea unei contabilităţi a consolidării nu este obligatorie, societatea-mamă va trebui să-şi definească planul de conturi utilizat în consolidare, metodologia de înregistrare şi de centralizare a operaţiilor.
Situaţiile financiare anuale trebuie să cuprindă:
a) bilanţul;
b) contul de profit şi pierdere;
c) situaţia modificărilor capitalului propriu;
d) situaţia fluxurilor de trezorerie;
e) politici contabile şi note explicative.
Operaţii de lichidare a societăţilor comerciale
Operaţiile efectuate de către lichidator pot fi repartizare în trei etape:
1. deschiderea lichidării;
2. operaţii de lichidare;
3. operaţii de partaj.
1. Deschiderea lichidării cuprinde:
a) inventarierea patrimoniului;
b) întocmirea bilanţului de pornire a lichidării.
a) Inventarierea patrimoniului se face în conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.388/ 1995 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului.
Inventarierea urmăreşte să pună de acord contabilitatea cu realitatea faptică. Se realizează prin inventarierea fizică a activelor şi constatarea valorică a existenţei creanţelor şi datoriilor întreprinderii.
Inventarul trebuie să indice valoarea aproximativă a bunurilor din patrimoniul societăţii comerciale. Se poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru a realiza evaluarea bunurilor.
b) Întocmirea bilanţului de pornire a lichidării
Se realizează pe baza ultimului bilanţ întocmit de către societatea comercială căruia i se aplică următoarele corecţii:
- se înregistrează rezultatele inventarierii, concretizate în plusuri sau minusuri la inventar;
- se anulează imobilizările necorporale considerate a nu avea valoare economică, prin trecerea pe cheltuială. Printre imobilizări necorporale amintim: cheltuielile de constituire neamortizate integral, cheltuielile de dezvoltare pentru care nu există cumpărători şi fondul comercial când s-a decis vânzarea separată a activelor;
- se anulează activele de regularizare ce privesc exerciţiile următoare, unitatea fiind în lichidare nu îşi mai continuă activitatea. Este cazul cheltuielilor înregistrate în avans şi care vor fi decontate la cheltuielile ultimului exerciţiu.
2. Operaţiile de lichidare constau în vânzarea activelor, încasarea creanţelor şi plata datoriilor.
• Vânzarea activelor
Activele se valorifică la valoarea de lichidare, care, de regulă, este mai scăzută decât valoarea de piaţă (actuală). Bunurile care, în condiţii normale (continuitatea activităţii) au o valoare actuală (de piaţă), în cazul lichidării întreprinderii valoarea acestora suportă o reducere sensibilă, deoarece pot să nu aibă aceeaşi utilitate pentru cei care le achiziţionează sau datorită faptului că vânzarea lor antrenează cheltuieli suplimentare.
• Încasarea creanţelor se face având în vedere lista acestora întocmită de către evalu-
ator în faza de deschidere a lichidării şi ţinând seama de eventualele sconturi acordate clienţilor şi debitorilor societăţii.
• Transferul la venituri a subvenţiilor pentru investiţii nevirate încă la rezultate şi a
provizioanelor pentru deprecierea activelor, a provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli existente la data respectivă.
• Achitarea datoriilor societăţii în ordinea de prioritate stabilită conform listei credi-
torilor şi situaţiei acestora – garantate sau negarantate.
• Achitarea datoriilor legate de operaţiile de lichidare
Lichidarea unei societăţi comerciale generează unele datorii cum ar fi: penalităţi din rezilierea (ruperea) contractelor încheiate, chirii plătite anticipat pentru contractele de închiriere, onorariul lichidatorului, indemnizaţii de concediere a personalului etc.
• Stabilirea rezultatului din operaţiile de lichidare
Efectuarea operaţiilor de lichidare constând din vânzarea activelor, încasarea creanţelor, plata datoriilor, înregistrarea cheltuielilor de lichidare, stabilirea rezultatului nu ridică probleme deosebite în ceea ce priveşte contabilizarea lor, faţă de înregistrările efectuate în cursul vieţii normale a societăţii comerciale.
• Întocmirea bilanţului de lichidare final
Bilanţul de lichidare final se întocmeşte la sfârşitul operaţiilor de lichidare.
Acesta cuprinde:
- ca active, disponibilităţile băneşti aflate în cont şi în mod excepţional, eventuale bunuri, atunci când în contractul de societate şi prin regulile de lichidare s-a prevăzut ca anumite bunuri aduse ca aport la capitalul social să nu facă obiectul vânzării prin licitaţie publică.
- ca pasive, capitalurile proprii şi rezultatul obţinut din operaţiile de lichidare.
3. Operaţiile de partaj
Aceste operaţii constau în restituirea (rambursarea) capitalului social, plata activului net către asociaţi sau acţionari şi împărţirea câştigului din operaţiile de lichidare. Capitalul social de rambursat fiecărui acţionar sau asociat corespunde cu valoarea nominală neamortizată a acţiunilor sau părţilor sociale deţinute de aceştia.
Câştigul din operaţiile de lichidare se repartizează în conformitate cu menţiunile din statutul societăţii sau în funcţie de cota de participare la capitalul social.
Operaţiile de lichidare se pot finaliza cu profit sau cu pierdere. Având în vedere aceste situaţii, operaţiile de partaj se prezintă astfel:
a) Rezultatul obţinut din operaţiile de lichidare este un câştig (pozitiv). Noţiunea de „câştig” din lichidare nu se referă strict la soldul contului 121 „Profit şi pierdere”, analiticul distinct, care reflectă profitul obţinut din operaţiile de lichidare. Această noţiune are un caracter mai cuprinzător, incluzând rezervele societăţii.
În această situaţie partajul se face astfel:
- capitalul social se va distribui la valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale;
- rezervele legale se vor distribui diminuate cu impozitul pe profit şi impozitul pe dividende;
- celelalte elemente ale capitalurilor proprii, inclusiv rezultatul lichidării, se vor distribui diminuate cu impozitul pe dividende.
b) Rezultatul lichidării este negativ. Operaţiile de lichidare propriu-zise s-au finalizat cu o pierdere care poate fi acoperită din capitalurile proprii, proporţional cu contribuţia la capitalul social. Asociaţilor sau acţionarilor li se restituie capitalul social şi restul din capitalurile proprii rămase după acoperirea pierderii din operaţiile de lichidare.
c) Rezultatul lichidării este negativ iar pierderea nu poate fi acoperită din capitalurile proprii. În funcţie de forma de organizare juridică a societăţii lichidate se procedează astfel:
- în cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată şi pe acţiuni în cadrul cărora asociaţii, respectiv acţionarii răspund doar până la limita capitalului social, datoriile rămase neacoperite se anulează. În această situaţie nu se mai restituie capitalul social.
- în cazul societăţilor comerciale în nume colectiv, în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni, unde acţionarii, respectiv asociaţii răspund nelimitat şi solidar, datoriile rămase neacoperite sunt suportate de cel puţin unul dintre asociaţi sau acţionari prin executarea silită a averii personale (în cazul lichidării judiciare).
1. deschiderea lichidării;
2. operaţii de lichidare;
3. operaţii de partaj.
1. Deschiderea lichidării cuprinde:
a) inventarierea patrimoniului;
b) întocmirea bilanţului de pornire a lichidării.
a) Inventarierea patrimoniului se face în conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.388/ 1995 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului.
Inventarierea urmăreşte să pună de acord contabilitatea cu realitatea faptică. Se realizează prin inventarierea fizică a activelor şi constatarea valorică a existenţei creanţelor şi datoriilor întreprinderii.
Inventarul trebuie să indice valoarea aproximativă a bunurilor din patrimoniul societăţii comerciale. Se poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru a realiza evaluarea bunurilor.
b) Întocmirea bilanţului de pornire a lichidării
Se realizează pe baza ultimului bilanţ întocmit de către societatea comercială căruia i se aplică următoarele corecţii:
- se înregistrează rezultatele inventarierii, concretizate în plusuri sau minusuri la inventar;
- se anulează imobilizările necorporale considerate a nu avea valoare economică, prin trecerea pe cheltuială. Printre imobilizări necorporale amintim: cheltuielile de constituire neamortizate integral, cheltuielile de dezvoltare pentru care nu există cumpărători şi fondul comercial când s-a decis vânzarea separată a activelor;
- se anulează activele de regularizare ce privesc exerciţiile următoare, unitatea fiind în lichidare nu îşi mai continuă activitatea. Este cazul cheltuielilor înregistrate în avans şi care vor fi decontate la cheltuielile ultimului exerciţiu.
2. Operaţiile de lichidare constau în vânzarea activelor, încasarea creanţelor şi plata datoriilor.
• Vânzarea activelor
Activele se valorifică la valoarea de lichidare, care, de regulă, este mai scăzută decât valoarea de piaţă (actuală). Bunurile care, în condiţii normale (continuitatea activităţii) au o valoare actuală (de piaţă), în cazul lichidării întreprinderii valoarea acestora suportă o reducere sensibilă, deoarece pot să nu aibă aceeaşi utilitate pentru cei care le achiziţionează sau datorită faptului că vânzarea lor antrenează cheltuieli suplimentare.
• Încasarea creanţelor se face având în vedere lista acestora întocmită de către evalu-
ator în faza de deschidere a lichidării şi ţinând seama de eventualele sconturi acordate clienţilor şi debitorilor societăţii.
• Transferul la venituri a subvenţiilor pentru investiţii nevirate încă la rezultate şi a
provizioanelor pentru deprecierea activelor, a provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli existente la data respectivă.
• Achitarea datoriilor societăţii în ordinea de prioritate stabilită conform listei credi-
torilor şi situaţiei acestora – garantate sau negarantate.
• Achitarea datoriilor legate de operaţiile de lichidare
Lichidarea unei societăţi comerciale generează unele datorii cum ar fi: penalităţi din rezilierea (ruperea) contractelor încheiate, chirii plătite anticipat pentru contractele de închiriere, onorariul lichidatorului, indemnizaţii de concediere a personalului etc.
• Stabilirea rezultatului din operaţiile de lichidare
Efectuarea operaţiilor de lichidare constând din vânzarea activelor, încasarea creanţelor, plata datoriilor, înregistrarea cheltuielilor de lichidare, stabilirea rezultatului nu ridică probleme deosebite în ceea ce priveşte contabilizarea lor, faţă de înregistrările efectuate în cursul vieţii normale a societăţii comerciale.
• Întocmirea bilanţului de lichidare final
Bilanţul de lichidare final se întocmeşte la sfârşitul operaţiilor de lichidare.
Acesta cuprinde:
- ca active, disponibilităţile băneşti aflate în cont şi în mod excepţional, eventuale bunuri, atunci când în contractul de societate şi prin regulile de lichidare s-a prevăzut ca anumite bunuri aduse ca aport la capitalul social să nu facă obiectul vânzării prin licitaţie publică.
- ca pasive, capitalurile proprii şi rezultatul obţinut din operaţiile de lichidare.
3. Operaţiile de partaj
Aceste operaţii constau în restituirea (rambursarea) capitalului social, plata activului net către asociaţi sau acţionari şi împărţirea câştigului din operaţiile de lichidare. Capitalul social de rambursat fiecărui acţionar sau asociat corespunde cu valoarea nominală neamortizată a acţiunilor sau părţilor sociale deţinute de aceştia.
Câştigul din operaţiile de lichidare se repartizează în conformitate cu menţiunile din statutul societăţii sau în funcţie de cota de participare la capitalul social.
Operaţiile de lichidare se pot finaliza cu profit sau cu pierdere. Având în vedere aceste situaţii, operaţiile de partaj se prezintă astfel:
a) Rezultatul obţinut din operaţiile de lichidare este un câştig (pozitiv). Noţiunea de „câştig” din lichidare nu se referă strict la soldul contului 121 „Profit şi pierdere”, analiticul distinct, care reflectă profitul obţinut din operaţiile de lichidare. Această noţiune are un caracter mai cuprinzător, incluzând rezervele societăţii.
În această situaţie partajul se face astfel:
- capitalul social se va distribui la valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale;
- rezervele legale se vor distribui diminuate cu impozitul pe profit şi impozitul pe dividende;
- celelalte elemente ale capitalurilor proprii, inclusiv rezultatul lichidării, se vor distribui diminuate cu impozitul pe dividende.
b) Rezultatul lichidării este negativ. Operaţiile de lichidare propriu-zise s-au finalizat cu o pierdere care poate fi acoperită din capitalurile proprii, proporţional cu contribuţia la capitalul social. Asociaţilor sau acţionarilor li se restituie capitalul social şi restul din capitalurile proprii rămase după acoperirea pierderii din operaţiile de lichidare.
c) Rezultatul lichidării este negativ iar pierderea nu poate fi acoperită din capitalurile proprii. În funcţie de forma de organizare juridică a societăţii lichidate se procedează astfel:
- în cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată şi pe acţiuni în cadrul cărora asociaţii, respectiv acţionarii răspund doar până la limita capitalului social, datoriile rămase neacoperite se anulează. În această situaţie nu se mai restituie capitalul social.
- în cazul societăţilor comerciale în nume colectiv, în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni, unde acţionarii, respectiv asociaţii răspund nelimitat şi solidar, datoriile rămase neacoperite sunt suportate de cel puţin unul dintre asociaţi sau acţionari prin executarea silită a averii personale (în cazul lichidării judiciare).
duminică, 25 iulie 2010
Acţiunile unei întreprinderi
O filială primeşte de la societatea mamă un împrumut pe doi ani de 80.000 lei, care se restituie în două tranşe anuale egale. Dobânda anuală este de 10% şi se plăteşte la sfârşitul anului.
Se înregistrează aceste operaţii în contabilitatea ambelor societăţi.
a) În contabilitatea societăţii mamă:
- Acordarea împrumutului 2671 = 5121 80.000
- Rambursarea primei tranşe a împrumutului 5121 = 2671 40.000
- Înregistrarea dobânzii pentru primul an (80.000 x 10%=8.000) 2672 = 766 8.000
- Încasarea dobânzii aferente primului an 5121 = 2672 8.000
- Rambursarea tranşei a doua a împrumutului 5121 = 2671 40.000
- Înregistrarea dobânzii pentru anul al doilea 2672 = 766 4.000
- Încasarea dobânzii din anul al doilea 5121 = 2672 4.000
- Primirea împrumutului 5121 = 1661 80.000
- Rambursarea primei tranşe a împrumutului 1661 = 5121 40.000
- Înregistrarea dobânzii pentru primul an 666 = 1685 8.000
- Plata dobânzii aferente primului an 1685 = 5121 8.000
- Rambursarea tranşei a doua a împrumutului 1661 = 5121 40.000
- Înregistrarea dobânzii pentru anul al doilea 666 = 1685 4.000
- Achitarea dobânzii din anul al doilea 1685 = 5121 4.000
Creditele bancare pe termen lung
O societate comercială primeşte în contul de disponibil un credit bancar pe 2 ani în sumă 60.000 lei, care se rambursează în tranşe semestriale egale. Dobânda anuală este de 20% şi se achită trimestrial.
În anul doi, din motive financiare, ultima tranşă a creditului, precum şi dobânda aferentă ultimului trimestru se achită în cel de-al treilea an.
- Primirea creditului 5121 = 1621 60.000
- Înregistrarea şi achitarea dobânzii din trimestrul I (dobânda pentru trimestrul II este aceeaşi) 666 = 5121 3.000
- Rambursarea primei rate a creditului
- Dobânda pentru trimestrul III (dobânda pentru trimestrul IV este aceeaşi) 666 = 5121 2.250
- Dobânda pentru trimestrul I al anului 2 666 = 5121 1.500
- Transferarea ultimei rate a creditului la credite restante 1621 = 1622 15.000
- Înregistrarea dobânzii neachitate la scadenţă 666 = 1682 1.500
- Rambursarea creditului restant 1622 = 5121 15.000
- Achitarea dobânzii restante 1682 = 5121 1.500
- Primirea creditului 5124 = 1621 32.000
- Înregistrarea şi achitarea dobânzii din primul an 666 = 5124 3.300
- Rambursarea primei rate a creditului
- Înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente creditului rămas nerambursat 665 = 1621 500
- Achitarea dobânzii din al doilea an 666 = 5124 1.650
- Rambursarea creditului rămas la sfârşitul celui de-al doilea an 1621 = % 16.500
Operatiuni cu obligaţiuni
O societate comercială emite 1.000 de obligaţiuni care se vând la valoarea nominală de 25 lei/bucată.
Dobânda anuală este de 18%.
După un an şi jumătate obligaţiunile se răscumpără la valoarea nominală, iar apoi se anulează.
Se înregistrează şi plata dobânzii.
Atât vânzarea cât şi cumpărarea obligaţiunilor, precum şi plata dobânzii se realizează cu numerar.
- Emisiunea obligaţiunilor conform prospectului 461 = 161 25.000
- Încasarea în numerar a valorii obligaţiunilor emise 5311 = 461 25.000
- Cheltuielile cu dobânda pentru primul an 666 = 1681 4.500
- Plata dobânzii pentru primul an 1681 = 5311 4.500
- Cheltuielile cu dobânda aferente celor 6 luni din cel de-al doilea an 666 = 1681 2.250
- Plata dobânzii pentru cel de-al doilea an 1681 = 5311 2.250
- Răscumpărarea obligaţiunilor la scadenţă 505 = 5311 25.000
- Anularea obligaţiunilor răscumpărate 161 = 505 25.000
- Emisiunea obligaţiunilor cu primă
- Încasarea prin bancă a valorii obligaţiunilor emise 5121 = 461 20.000
- Amortizarea primelor de rambursare în primul an 6868 = 169 2.500
- Amortizarea primelor de rambursare în al doilea an 6868 = 169 2.500
- Răscumpărarea la scadenţă a obligaţiunilor la valoarea nominală 505 = 5311 25.000
- Anularea obligaţiunilor răscumpărate 161 = 505 25.000
Provizioane
Contabilitatea provizioanelor
Provizionul reprezintă un pasiv cu exigibilitate sau valoare incertă. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
c) alte provizioane.
Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura şi scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.
Un provizion va fi înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(a) există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
(b) este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective şi
(c) suma poate fi estimată credibil.
Constituirea provizioanelor este impusă de două principii de bază care stau la baza organizării contabilităţii:
• prudenţa, care presupune, în esenţă, contabilizarea oricărei pierderi probabile şi necontabilizarea veniturilor probabile;
• independenţa exerciţiului, conform căruia la stabilirea rezultatului financiar al exerciţiului se iau în considerare toate cheltuielile şi veniturile provenite din acel exerciţiu, indiferent de momentul în care are loc decontarea.
Conceptul de provizion se pretează la două interpretări:
• interpretarea contabilă, care presupune stabilirea mărimii acestuia şi reflectarea provizionului în contabilitate;
• interpretarea economică, conform căreia provizionul este un element de cheltuială la constituire, şi, respectiv, de venit la anulare.
Contabilitatea provizioanelor se realizează cu ajutorul contului de grupare 151 “Provizioane” în cadrul căruia s-au instituit conturi operaţionale de gradul II pentru următoarele elemente:
1511 „Provizioane pentru litigii”
1512 „Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor”
1513 „Provizioane pentru dezafectare, imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea”
1514 „Provizioane pentru restructurare”
1515 „Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare”
1516 „Provizioane pentru impozite”
1518 „Alte provizioane”
Provizioanele pentru litigii se pot constitui la sfârşitul exerciţiului pentru litigiile aflate în curs, deoarece există riscul ca acestea să se finalizeze în defavoarea unităţii. Acestea trebuie constituite la nivelul sumelor aflate în litigiu.
Provizioanele pentru garanţii acordate clienţilor se constituie în cazul livrărilor de bunuri cu termen de garanţie existând astfel posibilitatea ca o parte din cei cărora societatea le-a livrat bunurile respective să solicite remedierea sau înlocuirea acestora ceea ce presupune existenţa unor riscuri pentru unitate care ar putea genera cheltuieli suplimentare. Ca mărime, acestea se dimensionează prin aplicarea procentului de cheltuieli cu remedierile din anul trecut asupra valorii livrărilor pentru care se acordă garanţii. În ramura construcţiilor provizioanele de această natură se constituie la nivelul reţinerilor făcute de către beneficiarul lucrării de construcţii – montaj.
Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea.
Potrivit legislaţiei din România, acest provizion urmează a fi folosit de către agenţii economici care desfăşoară activităţi în domeniul exploatării zăcămintelor naturale şi care sunt obligaţi să înregistreze şi să deducă fiscal provizioane pentru refacerea terenurilor în vederea redării acestora în circuitul economic.
Aceste provizioane se constituie în limita unei cote de până la 1% din rezultatul financiar din exploatare, pe toată durata de funcţionare a exploatărilor zăcămintelor minerale.
Provizioane pentru restructurare. Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii:
a) vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;
b) închiderea unor sedii ale entităţii;
c) modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel al conducerii;
d) organizarea fundamentelor care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor entităţii.
Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare urmează a fi utilizat în contabilitatea entităţilor care vor administra pensiile private şi alte beneficii ale angajaţilor asimilate pensiilor.
Provizioane pentru impozite se utilizează pentru a reflecta provizioanele constituite pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care, potrivit legislaţiei în vigoare, sumele respective nu apar ca datorie aferentă perioadei curente în relaţia cu statul.
Alte provizioane reflectă provizioanele constituite pentru alte elemente decât cele care pot fi încadrate în categoriile precedente.
Mecanismul de constituire şi anulare a acestor provizioane este coordonat cu cel general, adaptat la cazuistica concretă.
Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă, iar în cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este posibilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie “reajustat” prin anulare şi reluare la venituri.
Înregistrările contabile privind provizioanele sunt:
• Constituirea sau suplimentarea provizioanelor:
6812 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele” = 151X „Provizioane”
• Diminuarea sau anularea provizioanelor, rămase fără obiect, parţial sau total:
151X „Provizioane” = 7812 „Venituri din provizioane”
marți, 20 iulie 2010
Balanta de verificare
- Balanţa de verificare.
- Corelaţii în cadrul balanţei de verificare.
Cel puţin odată pe an se face inventarierea patrimoniului. Cu ocazia respectivă se pune de acord ceea ce este în evidenţa firmei şi situaţia reală de fapt. Exemplu Stocul efectiv de marfă din magazie şi soldul debitor al contului 371. Cu această ocazie se produc două acţiuni : a) – înregistrarea diferenţelor în + sau –. b) – stabilirea cauzelor pentru diferenţe şi eventual emiterea deciziilor de imputare. Alte valorificări – soldul cont 5121 se confruntă cu extrasul de cont (documentul bancar). Sistematizând după precepte ştiinţifice practicile contabilităţii în partidă dublă, din Veneţia timpului său, Luca Paciolo elaborează prima teorie a unui sistem de contabilitate bazat pe cele patru registre contabile fundamentale, pe care, desigur sub o formă mult evoluată le întîlnim şi azi, şi anume : a) Registrul „Inventar” întocmit la începutul activităţii agentului economic în care acesta trebuie să înscrie toată averea sa în ordinea inversă a lichidităţii acesteia a cărei importanţă o defineşte prin dictonul „unde nu este ordine, domneşte confuzia”, precum şi la finele fiecărui exerciţiu financiar; b) Registrul „Memorial” - documentele justificative de azi - în care Luca Paciolo observând practica contabilă a timpului său spune că se „înregistrează amănunţit tot ce priveşte cumpărarea şi vânzarea sau alte tranzacţii comerciale, nelăsând să-i scape nici o iotă: ce, cum si unde cu indicaţia împrejurărilor lămuritoare”. c) Registrul „Jurnal” - evidenţa cronologică de azi concretizată în notele sau articolele contabile - întocmit pe baza „Memorialului”, în registrul „Jurnal” fiecare articol contabil se înscrie cu indicarea datei calendaristice la care a avut loc operaţia economică precum şi a conturilor debitoare în par tea stângă şi a celor creditoare în partea dreaptă. Această redactare a formulei contabile este şi astăzi operantă. d) Registrul „Cartea Mare” - evidenţa sistematică de azi - în care se trec sistematizat pe conturi toate operaţiile înregistrate în Registrul „Jurnal” astfel încât totalul sumelor debitoare trebuie să fie egal cu totalul sumelor creditoare. Astfel Registrul „Cartea Mare” juca şi rolul de Balanţă de verificare. În sistemele contabile dualiste, funcţiile contabilităţii sunt structurate şi ierarhizate, de regulă astfel: Funcţiile contabilităţii financiare: 1) funcţia de înregistrare exhaustivă a tranzacţiilor unei întreprinderi în scopul determinării periodice a situaţiei patrimoniale, a rezultatelor si situaţiei economico-financiare; 2) funcţia de informare economico-financiară a terţilor; 3) funcţia de instrument de verificare şi de probă generată de raţiuni juridice şi fiscale; 4) funcţia de furnizare a informaţiilor necesare realizării sintezelor macroeconomice; 5) funcţia de satisfacere a cerinţelor informaţionale ale analizei economico-financiare. Funcţiile contabilităţii de gestiune : 1) funcţia de determinare a costurilor pe produse şi sectoare de activitate; 2) funcţia de determinare a rentabilităţilor pe produse, lucrări şi servicii; 3) funcţia de producere şi furnizare a informaţiilor necesare elaborării bugetelor de venituri şi cheltuieli, actualizării indicatorilor de gestiune care formează „tabloul de bord” al managerilor firmelor şi măsurării performanţelor sectoarelor de activitate, produselor, lucrărilor şi serviciilor. Pe plan mondial coexistă mai multe culturi şi sisteme contabile, două dintre ele fiind deosebit de influente, şi anume: • Cultura contabilă şi sistemul de contabilitate vest-european, denumit şi continental, ale cărui promotori sunt Franţa şi Germania, • Cultura contabilă şi sistemul de contabilitate anglo-saxon ale căror promotori sunt Anglia şi SUA.
- Corelaţii între conturi şi situaţia inventarului
Contabilitatea extrabilantiera
1. Contabilitatea angajamentelor şi a creanţelor
Se evidenţiază în conturi în afara bilanţului următoarelor elemente
patrimoniale:
1. – activele fixe luate cu chirie (firma nu este proprietara lor, dar
le foloseşte)
2. – investiţiile la activele fixe luate cu chirie – în anumite condiţii.
3. – mărfurile primite de la terţi în custodie sau consignaţie
Atenţie. Se aplică Legea nr 178/ 1934
4. – materii prime, materiale primite de la terţi pentru prelucrare
(la operaţiile prelucrate în lohn aţă, nasturi, materiale prelucrate)
Pentru mijloacele fixe (activele fixe) luate cu chirie, se
întocmesc documentele de înregistrare similare activelor fixe proprii,
respectiv:
- fişa mijlocului fix (denumirea urmează a fi modificată, fişa
activului fix)
- procesul verbal de predare primire sau recepţie
- calcularea amortizării conform grupei sale
Observaţie : amortizarea este calculată de cel care foloseşte mijlocul
fix şi inclusă în cheltuielile sale în lipsă de prevedere contrară a
contractului de închiriere.
O categorie specială a activelor fixe închiriate o reprezintă cele
preluate în baza contractelor de leasing.
Pentru acestea se vor face înregistrări separate şi specifice
conform normelor MFP.
Înregistrarea contabilă a acestora este separată în funcţie de tipul
de leasing : financiar sau operaţional.
Activele fixe luate în leasing se urmăresc distinct şi la nivel de
contract (pentru fiecare contract de leasing o evidenţă analitică
separată).
Activele fixe luate în chirie nu pot fi executate de terţi pentru
datorii ale deţinătorului – procedură civilă. Pot fi reţinute în mod
excepţional pentru datorii ale proprietarului în baza unei hotărâri
judecătoreşti.
Simpla creanţă nu justifică oprirea, sechestrarea acestora.
Mărfurile primite de la terţi (materii prime, materiale) în
custodie sau în consignaţie, se urmăresc distinct pentru că sustragerea
lor sau nerespectarea regulilor de custodie / consignaţie poate atrage
răspunderea penală.
La mărfurile în custodie predarea se face în aceeaşi stare.Cele în
consignaţie pot fi vândute în numele proprietarului cu condiţia plăţii
imediate a preţului.
Materiile prime, materialele luate de la terţi pentru prelucrarea în
lohn, se prelucrează analitic pe sortimente, tipuri, similar cu structura
eventuală a unor materiale similare proprii.
Este foarte importantă stabilirea exactă a relaţiilor matematice de
conversie a materiilor prime, materialelor transformate în produse finite.
Relaţia respectivă trebuie să fie confirmată de tehnologii proprii
_______________________________
Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor (a
2-a ramură extrabilanţieră)
1. Contabilitatea de gestiune – ramură a contabilităţii care are drept
scop:
- calculaţia costului de unitate rezultat final (un produs, o lucrare,
un serviciu)
- urmărirea bugetelor de costuri şi stabilirea cauzelor pentru
depăşiri
- analiza structurii costului şi calcularea rentabilităţii pe unitate de
rezultat final.
Observaţie ! se impune tot mai mult urmărirea cheltuielilor în
special a firmelor mari prin intermediul bugetelor (buget de reclamă, de
investiţii, pentru protecţia mediului şi buget special în regim
confidenţial).
2. Deosebirea între cost şi cheltuială
a) Costul exprimă un consum de resurse, de asemenea şi
cheltuiala reprezintă consum de resurse în sensul oricărei reduceri a
activului net patrimonial.
b) Costul are ca element de referinţă rezultatul final, cheltuiala are
ca element de referinţă perioada de efectuare.
Din punct de vedere al timpului (temporar) raportul cost /
cheltuială se prezintă astfel:
• cheltuieli ale perioadei de gestiune care nu se reflectă în
costurile rezultatelor finale, aceasta putând fi în cele ale perioadelor
anterioare, ulterioare sau defalcate (chiria plătită în avans pe o perioadă
mare de timp trebuie defalcată).
• cheltuieli ale perioadelor anterioare şi viitoare care se regăsesc
în costul produselor finale, ale perioadelor de gestiune curente.
Majoritatea cheltuielilor perioadei de gestiune cu diferite alte
componente de perioade anterioare sau viitoare, are de regulă caracter
excepţional.
Majoritatea cheltuielilor din perioada de gestiune în principiu se
regăsesc în costurile aceleiaşi perioade.
Firmele care nu au activitate, înregistrează cheltuieli pentru simpla
lor funcţionare dar nu au costuri.
În cazul unei societăţi comerciale care nu are activitate, cheltuielile
sunt date în principal de următoarele:
- chiria spaţiului în care se află sediul social (dacă nu se află în
proprietatea unora dintre patroni)
- cheltuielile contabile pentru depunerea bilanţului semestrial
- cheltuielile de autorizare sau reautorizare conform legislaţiei în
vigoare (autorizarea sediului – protecţia muncii, mediului, pază şi
stingerea incediilor ).
- capitalul social blocat
- cheltuieli de constituire blocate în cazul firmelor care nu au avut
activitate (dacă nu şi le-au recuperat).
3. Relaţiile informaţionale dintre contabilitatea de gestiune şi
alte ramuri
• Contabilitatea de gestiune primeşte informaţii de la :
a) contabilitatea financiară (bilanţieră, contabilitate în partidă
simplă
b) de la compartimentele tehnice şi comerciale (date tehnice de la
compartimentul mecano-energetic = reparaţii, de la cele comerciale -
importurile firmei)
• Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii:
- managerului şi administraţiei privind încadrarea şi rentabilitatea
în bugete
- patronatului cel puţin cu ocazia bilanţurilor, raport special privind
costurile.
4.Deosebirea dintre contabilitatea de gestiune şi cea financiară
a) - ambele sunt obligatorii
Contabilitatea financiară este normalizată - conturi bine stabilite
- formatul raportărilor obligatorii
Contabilitatea de gestiune – organizată conform specificului şi nevoilor
entităţilor patrimoniale.
b) contabilitatea financiară lucrează cu informaţii supuse
publicităţii în timp ce contabilitatea de gestiune lucrează cu informaţii
confidenţiale.
5. Clasificarea calculaţiei costurilor
a) Din punct de vedere al momentului avem:
1. antecalculaţii (calcule făcute înaintea consumurilor şi a perioadei de
gestiune respectivă).
Principalul tip - calculaţia de deviz necesară la semnarea unor
contracte speciale (în domeniul construcţiilor în special)
2. postcalculaţiile – calculaţii întocmite după data efectuării
consumurilor = calculaţii efective
b) Din punct de vedere al gradului de cuprindere avem:
1. calculaţii totale – cuprind toate elementele (consumurile)
2. calculaţii parţiale – cuprind anumite elemente considerate relevante.
Exemplu calculaţia cheltuielilor variabile în cazul în care cheltuielile
fixe sunt în general constante şi care permite stabilirea
rentabilităţii.
Dacă metoda de calculaţie aleasă este de exemplu metoda direct
costing se va întocmi numai calculaţia cheltuielilor variabile.
3. calculaţia numai a cheltuielilor directe = metoda de calculaţie a
costurilor directe.
6. Etapele calculaţiei costurilor
1. Calculul costurilor directe (cele care se identifică de la început
pe rezultat final)
5. Colectarea costurilor indirecte şi a celor generale de
administrare
6. Repartizarea costurilor indirecte pe produse finale (rezultate
finale)
4. Calcularea costului unitar
Cea mai dificilă etapă este cea de repartizare a costurilor indirecte.
Arta este de a repartiza uniform şi a identifica consumurile pe rezultat
final.
7. Metode de organizare a calculaţiei costurilor
a) Metoda globală – cea mai simplă
b) Metoda pe comenzi – aplicată în ramurile cu producţie de serie
mică sau unicate
c) Metoda pe faze - aplicabilă în ramurile cu producţie omogenă şi
de serie mare sau de masă
d) Metoda tarif-oră-maşină (THM) în ramurile cu tehnicitate
ridicată
e) Metoda direct costing
f) Metoda costurilor directe
g) Metoda standard cost – se bazează pe costuri antecalculate
considerate standard. Contabilitatea de gestiune
urmăreşte numai abaterile de la costurile
antecalculate standard
h) alte metode
8. Probleme specifice contabilităţii de gestiune
1. Delimitarea în timp a costurilor pentru fiecare rezultat final
2. Repartizarea costurilor indirecte şi generale de administrare
- alegerea criteriului de repartizare în unităţi cu producţie
eterogenă – televizoare, încălţăminte, gumă
3. Evaluarea decontărilor între subunităţile organizatorice ;
alegerea centrelor de cost (nivelul la care se urmăresc costurile).
4. Evaluarea produselor secundare sau a semifabricatelor care se
comercializează (în cazul ramurilor productive)
4. Estimarea corectă şi cu cheltuieli minime a
producţiei neterminate (producţie în curs de
execuţie)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)